Sari la conținut

Izvoru Dulce (Merei), Buzău

45°6′41″N 26°37′55″E (Izvoru Dulce (Merei), Buzău) / 45.11139°N 26.63194°E45.11139; 26.63194
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Izvoru Dulce
—  sat  —
Izvoru Dulce se află în România
Izvoru Dulce
Izvoru Dulce
Izvoru Dulce (România)
Localizarea satului pe harta României
Izvoru Dulce se află în Județul Buzău
Izvoru Dulce
Izvoru Dulce
Izvoru Dulce (Județul Buzău)
Localizarea satului pe harta județului Buzău
Coordonate: 45°6′41″N 26°37′55″E ({{PAGENAME}}) / 45.11139°N 26.63194°E45.11139; 26.63194
Țară România
Județ Buzău
Comună Merei
SIRUTA47514
Prima atestare[1] Modificați la Wikidata
Altitudine157 m.d.m.
Populație (2021)[2]
 - Total948 locuitori
Fus orarUTC+02:00
Cod poștal127361
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Izvoru Dulce este un sat în comuna Merei din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în apropierea dealurilor Istriței, în vestul județului.

Satul a fost în trecut reședința comunei Sărățeanca, formată în 1931 din satele Dobrilești, Izvoru-Dulce, Nenciulești, Valea Botei și Valea Vistierului.[3] Comuna a fost desființată în 1968 și alipită comunei Merei.[4][5]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]

Liste principale: Lista monumentelor istorice din județul Buzău - I, Lista siturilor arheologice din județul Buzău - I

În Patrimoniul cultural național al României și în Repertoriul Arheologic Național (RAN) sunt înscrise 14 monumente istorice și situri arheologice aflate în aceastǎ localitate:

  • Ansamblul bisericii medievale "Sf. Treime" (fosta „Sf. Troiță”), localizat în cartierul Valea Botei, datând din anul 1813, compus din biserică și clopotniță;
  • Pivnița Brâncovenească, localizatǎ „Pe Musceleanu”, în vii, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea;[6]
  • Așezare medievalǎ, punct „Aprodești” (localizatǎ la E de drumul spre Vâlcele până la Gârla Sărății, datând din sec. VIII - XI, Epoca medievală timpurie, Cultura Dridu);
  • 2 așezari, punct „Pe Coturi” (localizate la S de sat, pe pârâul Sărata, una datând din sec. VI - VII, Epoca migrațiilor și una datând din sec. VIII - XI, Epoca medievală timpurie, Cultura Dridu);
  • 2 așezǎri, punct „Cerchez” (localizate în loturile dintre șoseaua spre Șarânga și drumul spre Valei Botei și pe terenul aflat în marginea de S a satului Valea Botei, una datând din mil. VI - V, Neolitic și una datând din sec. II - X, Epoca migrațiilor);
  • 2 așezǎri, punct „Țigănie” (localizate în gospodăriile Sandu Borcan și vecinii, până la Mihai Chirana și spre N, până la drumul de sub fostul conac Nigrim, una datând din sec. IV - VI p. Chr., Epoca migrațiilor și una datând din sec. II - III p. Chr.);
  • Așezare, punct „Pe Grui” (localizatǎ la NV de sat, între Valea Izvoru Dulce și Gârla Sărății, în dreptul cartierului Manoloiești, datând din mil. III - II, Epoca bronzului, Cultura Monteoru);
  • 2 necropole (localizate pe malul drept al pârâului Valea Seacă, de la pod spre confluența cu Sărata, în gospodăria Dobrescu Gheorghe, una datând din sec. IV - V p. Chr., Epoca migrațiilor și una datând din sec. IV - III a. Chr., Latène);
  • Cruce de piatră, localizatǎ lângă drumul spre moară, datând din 1808.

Alte monumente:

  • "Conacul Sărățeanu" - începutul secolului al XX-lea;[7]
  • Monumentul în formă de obelisc, ridicat în cinstea eroilor satului în timpul Războiului de Independență și în cel al Reîntregirii (“Plevna, Turtucaia, Oituz, Mărășești”, “În amintirea eroilor 1916-1919”), dar si pentru cei căzuți la 1941-1945;[8]
  • Cișmeaua străjuită de “Crucea lui Vasilică”, construitǎ în cinstea eroului de aviație Vasilică Gh. Rădulescu (Vecher) decedat la 25 noiembrie 1942 în Al Doilea Război Mondial.[8]

Învățământ

[modificare | modificare sursă]

În localitate există o școală cu ciclu gimnazial și o grădiniță.

Biserici

[modificare | modificare sursă]

Biserica medievalǎ "Sf. Treime" (a doua zi de Rusalii), de rit ortodox, monument istoric. De asemenea, în localitate există și o casă de rugăciune pentru credincioșii adventiști.

Obiective turistice

[modificare | modificare sursă]
  • Megalitii poetului Ion Gheorghe[9]
  • Conacul Danescu (spre Nenciulești)[10]
  • Podurile din piatră (spre Șarânga, podurile sunt situate sub DJ 205, primul peste gârla Dării și al doilea la 700 m spre est, la Coasta Puțului)[11]
  • Drumul Cramelor[12]

Vezi și:

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Alexandru Gaiță (). „Moşnenii curburii şi procesele lor (IX)” (PDF). Analele Buzăului (X): 48. Wikidata Q135996119.
  2. ↑ „Recensământul Populației și al Locuințelor”. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 86. .
  4. ↑ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  5. ↑ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  6. ↑ „Crama / Pivnita brancoveneasca”.
  7. ↑ „Primaria comunei Merei”. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. 1 2 „BUZĂUL EROIC - Monumente si eroi buzoieni - Comuna MEREI” (PDF). Accesat în .
  9. ↑ „Megalitii poetului Ion Gheorghe”. Arhivat din original la .
  10. ↑ „Conacul Danescu”.
  11. ↑ „Poduri din piatra”. Arhivat din original la .
  12. ↑ „Drumul cramelor”. Arhivat din original la .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Izvoru_Dulce_(Merei),_Buzău&oldid=16491399