Izbuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Acest articol se referă la un izvor carstic. Pentru alte sensuri, vedeți Izbuc (dezambiguizare).

Izbuc (alte denumiri: izvor vaucluzian, exurgență, resurgență, galgoi, bigar)[1] este locul unde țâșnește, sub presiune, apa unui râu subteran, specific zonelor carstice, sub forma unui izvor care își aduce apele la suprafață printr-o galerie în formă de "U" formând un mic lac la capătul ramurii ascendente.[2] El funcționează pe principiul sifonului: apa adunată într-un gol carstic iese brusc la suprafață în momentul când atinge nivelul cotului sifonului.[3]

Emergența cu debit puternic, de obicei virulentă, a unui izvor ascendent, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile se mai numește și exurgență[4][5]. Dacă exurgența este intermitentă, cu debit fluctuant, se numește și resurgență[6][7].

În funcție de tipul descărcării, izbucurile se clasifică astfel:[2]

  • izbucuri temporare,
  • izbucuri permanente sau perene,
  • izbucuri intermitente.

Izbucul este și locul de ieșire al apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal carstic a cărei proveniență nu este cunoscută[8]. De aceea, monitorizarea izbucurilor oferă informații importante despre structura și funcționarea acviferelor carstice.[2]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Glosar de alpinism
  2. ^ a b c Dicționar speologic: Izbuc
  3. ^ Prof. dr. Nicolae Atanasiu: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale
  4. ^ DEXonline: exurgență
  5. ^ Dicționar Alpin
  6. ^ DEXonline: resurgență
  7. ^ Speologie: Glosar de termeni
  8. ^ Mic dicționar explicativ montan