Ivane Javahișvili
| ივანე ჯავახიშვილი Ivane Javahișvili | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Tbilisi, Imperiul Rus[1] |
| Decedat | (64 de ani)[2] Tbilisi, Republica Sovietică Socialistă Gruzină, URSS[1] |
| Înmormântat | Tbilisi |
| Cetățenie |  Imperiul Rus.svg){kind=small} Republica Democrată Georgia.svg){kind=small} Republica Sovietică Socialistă Gruzină Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | istoric cadru didactic universitar[*] |
| Studii | Vostocinîi fakultet SPbGU[*] |
| Pregătire | Nicolai Iakovlevici Marr |
| Profesor pentru | Suren Eremean[*] |
| Patronaj | Universitatea de Stat din Sankt Petersburg Universitatea Imperială din Sankt Petersburg[*] Universitatea de Stat din Tbilisi[*] simon ǰanašias saxelobis sak̕art̕velos muzeumi[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Stalin Ordinul Steagul Roșu al Muncii |
| Semnătură | |
.svg) | |
Modifică date / text  | |
Ivane Javahișvili (în georgiană ივანე ჯავახიშვილი, n. , Tbilisi, Imperiul Rus – d. , Tbilisi, Republica Sovietică Socialistă Gruzină, URSS) a fost un istoric și lingvist georgian, a cărui activitate materializată prin numeroase studii publicate a influențat cercetarea modernă a istoriei și culturii Georgiei. El a fost unul dintre fondatorii Universității de Stat din Tbilisi (1918) și rectorul instituției în perioada 1919-1926.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ivane Javahișvili s-a născut în orașul Tbilisi din Georgia (care făcea parte atunci din Imperiul Rus) în familia aristocratică a prințului Alexander Javahișvili, care îndeplinea funcția de profesor la Liceul din Tbilisi. După ce a absolvit Facultatea de Studii Orientale a Universității din Sankt Petersburg în 1899, Ivane a devenit privat-docent la catedra de filologie armenească și georgiană a Universității din Sankt Petersburg. În perioada 1901-1902 a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Berlin. În anul 1902 l-a însoțit pe mentorul său, academicianul Nicholas Marr, la Muntele Sinai, unde au studiat manuscrise medievale georgiene. După ce primele volume ale studiului monumental, dar neterminat, kartveli eris istoria (O istorie a națiunii georgiene) au apărut între 1908 și 1914, tânărul savant și-a creat o reputație de autoritate proeminentă în domeniul istoriei georgiene și caucaziene, al dreptului, paleografiei, diplomației, muzicii și teatrului din Georgia, publicând lucrări de referință în aceste domenii.[3]
La începutul anului 1918 el a contribuit la fondarea primei universități georgiene la Tbilisi, realizând astfel un deziderat vechi al intelectualilor georgieni, care fusese respins în mod constant de autoritățile imperiale ruse.[4] Universitatea Tbilisi (actuala Universitate de Stat „I. Javahișvili” din Tbilisi, TSU, care acum îi poartă numele), unde Javahișvili a devenit profesor și șeful Departamentului de Istorie a Georgiei, a dobândit rapid o poziție dominantă în activitatea educațională a Georgiei. În 1919 Javahișvili i-a succedat chimistului Petre Melikișvili ca rector al universității: a îndeplinit această funcție până în iunie 1926, când, în urma Revoltei antisovietice din 1924, a scăzut toleranța autorităților politice sovietice față de intelectualii care nu aveau convingeri marxiste.[5] Deși i s-a permis să publice și să predea, acest pas înapoi i-a salvat probabil viața, deoarece succesorul său la conducerea universității a devenit o victimă a Marii Epurări staliniste din 1936–1937.[6] Javahișvili a fost obligat să renunțe la postul de profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi în 1938, dar a fost numit la scurt timp director al Departamentului de Istorie al Muzeului de Stat al Georgiei, pe care l-a condus până la moartea sa survenită în 1940 la Tbilisi. A fost înmormântat în curtea universității.
Lucrările publicate[modificare | modificare sursă]
-
Portretul lui Javahișvili pe un timbru sovietic din 1976 -
Portretul lui Javahișvili pe un timbru din Georgia din 2016. Artist: G. Kartvelișvili -
Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni
Javahișvili a scris mai mult de 170 de lucrări care tratează diverse aspecte ale istoriei politice, culturale, sociale și economice a Georgiei. De la apariția în 1908 a primei ediții, principala sa lucrare, O istorie a națiunii georgiene (publicată integral între 1908 și 1949), a rămas unul dintre cele mai cuprinzătoare și mai importante studii dedicate istoriei premoderne a poporului georgian. Această lucrare nu a fost tradusă însă în nicio altă limbă. Unele dintre cele mai influente articole și cărți ale lui Javahișvili, inclusiv O istorie a națiunii georgiene, au fost reeditate în perioada 1977-1998 într-o colecție de opere alese în 12 volume.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Джавахишвили Иван Александрович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b Джавахишвили Иван Александрович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Mikaberidze, Alexander (ed., 2007), Javakhishvili, Ivane Arhivat în , la Wayback Machine.. Dictionary of Georgian National Biography. Accesat la 3 iulie 2007.
- ^ Lang, David Marshall (1962), A Modern History of Georgia, London: Weidenfeld and Nicolson, p. 211.
- ^ Suny, Ronald Grigor (1994), The Making of the Georgian Nation, Indiana University Press, p. 223. ISBN: 0-253-20915-3.
- ^ Lang (1962), p. 245.
- ^ Rapp, Stephen H. (2003), Studies in Medieval Georgian Historiography: Early Texts And Eurasian Contexts, Peeters Bvba, p. 15. ISBN: 90-429-1318-5.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Akaki Surguladze (1976), „Ivane Javakhishvili (1876–1940)”
- Sergo Jorbenadze (1986), Life and Works of Ivane Javakhishvili, Publishing House of the Tbilisi State University, 611 pp. (în georgiană)
