Sari la conținut

Ivane Javahișvili

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ივანე ჯავახიშვილი
Ivane Javahișvili
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Tbilisi, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Tbilisi, URSS[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTbilisi Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Democrată Georgia
 Republica Socialistă Sovietică Georgiană
 Uniunea Sovietică Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
StudiiVostocinîi fakultet SPbGU[*][[Vostocinîi fakultet SPbGU (scientific, research and educational organization, part of the Saint Petersburg State University)|​]]
PregătireNicolai Iakovlevici Marr  Modificați la Wikidata
Profesor pentruSuren Eremean[*][[Suren Eremean (istoric armean)|​]]  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea de Stat din Sankt Petersburg
Universitatea Imperială din Sankt Petersburg[*]​
Universitatea de Stat din Tbilisi[*]​
simon ǰanašias saxelobis sak̕art̕velos muzeumi[*][[simon ǰanašias saxelobis sak̕art̕velos muzeumi (museum in Tbilisi, Georgia)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Stalin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ivane Javahișvili (în georgiană ივანე ჯავახიშვილი; n. , Tbilisi, Imperiul Rus – d. , Tbilisi, URSS) a fost un istoric și lingvist georgian, a cărui activitate materializată prin numeroase studii publicate a influențat cercetarea modernă a istoriei și culturii Georgiei. El a fost unul dintre fondatorii Universității de Stat din Tbilisi (1918) și rectorul instituției în perioada 1919–1926.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Ivane Javahișvili s-a născut în orașul Tbilisi din Georgia (care făcea parte atunci din Imperiul Rus) în familia aristocratică a prințului Alexander Javahișvili, care îndeplinea funcția de profesor la Liceul din Tbilisi. După ce a absolvit Facultatea de Studii Orientale a Universității din Sankt Petersburg în 1899, Ivane a devenit privat-docent la catedra de filologie armeană și georgiană a Universității din Sankt Petersburg. În perioada 1901–1902 a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Berlin. În anul 1902 l-a însoțit pe mentorul său, academicianul Nikolai Marr, la Muntele Sinai, unde au studiat manuscrise medievale georgiene (cum ar fi manuscrisele georgiene ale epistolelor Sfântului Pavel). După ce primele volume ale studiului monumental, dar neterminat, kartveli eris istoria („O istorie a națiunii georgiene”) au apărut între 1908 și 1914, tânărul savant și-a creat o reputație de autoritate proeminentă în domeniul istoriei georgiene și caucaziene, al dreptului, paleografiei, diplomației, muzicii și dramaturgiei din Georgia, publicând lucrări de referință în aceste domenii.[4]

La începutul anului 1918 el a contribuit la fondarea primei universități permanente georgiene la Tbilisi, realizând astfel un deziderat de lungă durată al mai multor generații de intelectuali georgieni, care fusese respins în mod constant de autoritățile imperiale ruse.[5] Universitatea Tbilisi (actuala Universitate de Stat „I. Javahișvili” din Tbilisi, TSU, care acum îi poartă numele), unde Javahișvili a devenit profesor și șeful Departamentului de Istorie a Georgiei, a dobândit rapid o poziție dominantă în activitatea educațională a Georgiei. În calitate de fondator al Universității de Stat din Tbilisi, Javahishvili l-a propus pe chimistul Petre Melikishvili (1850–1927) pentru postul de rector. Melikișvili a demisionat în 1919 în urma unui conflict, iar Javahișvili a devenit rector al universității: a îndeplinit această funcție până în iunie 1926, când, în urma Revoltei antisovietice din 1924, a scăzut toleranța autorităților politice sovietice față de intelectualii care nu aveau convingeri marxiste.[6]

În 1936, represiunea împotriva lui Javahișvili s-a intensificat, deoarece rectorul UST Karlo Oragvelidze a susținut o teză la Facultatea de Istorie în care a criticat activitatea sa științifică. Sub amenințarea opresiunii sovietice, majoritatea asociaților și studenților lui Javahișvili nu și-au putut arăta sprijinul pentru el.[7] Deși i s-a permis să publice și să predea, acest pas înapoi i-a salvat probabil viața, deoarece succesorul său la conducerea universității a devenit o victimă a Marii Epurări staliniste din 1936–1937.[8] Javahișvili a fost obligat să renunțe la postul de profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi în 1938, dar a fost numit în scurt timp director al Departamentului de Istorie al Muzeului de Stat al Georgiei, pe care l-a condus până la moartea lui. A murit în anul 1940 la Tbilisi și a fost înmormântat în curtea universității.

Lucrările publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Portretul lui Javahișvili pe un timbru sovietic din 1976
    Portretul lui Javahișvili pe un timbru sovietic din 1976
  • Portretul lui Javahișvili pe un timbru din Georgia din 2016. Artist: G. Kartvelișvili
    Portretul lui Javahișvili pe un timbru din Georgia din 2016. Artist: G. Kartvelișvili
  • Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni din 2002
    Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni din 2002
  • Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni din 2017
    Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni din 2017

Javahișvili a scris mai mult de 170 de lucrări care tratează diverse aspecte ale istoriei politice, culturale, sociale și economice a Georgiei. De la apariția în 1908 a primei ediții, principala sa lucrare, O istorie a națiunii georgiene (publicată integral între 1908 și 1949), a rămas unul dintre cele mai cuprinzătoare și mai importante studii dedicate istoriei premoderne a poporului georgian. Această lucrare nu a fost tradusă însă în nicio altă limbă. Unele dintre cele mai influente articole și cărți ale lui Javahișvili, inclusiv O istorie a națiunii georgiene, au fost reeditate în perioada 1977–1998 într-o colecție de opere alese în 12 volume.[9]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Джавахишвили Иван Александрович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  2. ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Джавахишвили Иван Александрович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  3. ^ „Ivane Jahahișvili” (în georgiană). საქართველოს ბიოგრაფიული ლექსიკონი[*]. Wikidata Q58357743. Accesat în . 
  4. ^ Mikaberidze, Alexander (ed., 2007), Javakhishvili, Ivane Arhivat în , la Wayback Machine.. Dictionary of Georgian National Biography. Accesat la 3 iulie 2007.
  5. ^ Lang, David Marshall (1962), A Modern History of Georgia, London: Weidenfeld and Nicolson, p. 211.
  6. ^ Suny, Ronald Grigor (1994), The Making of the Georgian Nation, Indiana University Press, p. 223. ISBN: 0-253-20915-3.
  7. ^ „About Us”. Ivane Javakhishvili Tbilisi State University. Accesat în . 
  8. ^ Lang, David Marshall (1962), A Modern History of Georgia, London: Weidenfeld and Nicolson, p. 245.
  9. ^ Rapp, Stephen H. (2003), Studies in Medieval Georgian Historiography: Early Texts And Eurasian Contexts, Peeters Bvba, p. 15. ISBN: 90-429-1318-5.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Akaki Surguladze (1976), „Ivane Javakhishvili (1876–1940)”
  • Sergo Jorbenadze (1986), Life and Works of Ivane Javakhishvili, Publishing House of the Tbilisi State University, 611 pp. (în georgiană)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ivane_Javahișvili&oldid=17403610