Ivana Brlić-Mažuranić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ivana Brlić-Mažuranić
Date personale
Nume la naștereIvana Mažuranić Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ogulin, cantonul Karlovac, Croația Modificați la Wikidata
Decedată (64 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Zagreb, Regatul Iugoslaviei[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăMirogoj[*]​[7] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
PărințiVladimir Mažuranić[*][[Vladimir Mažuranić (Croatian lawyer and politician)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii7 Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Ungariei[*]​
 Regatul Iugoslaviei Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
scriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba croată[8][9] Modificați la Wikidata
Limbilimba croată  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeČudnovate zgode šegrta Hlapića[*][[Čudnovate zgode šegrta Hlapića |​]]
Priče iz davnine[*][[Priče iz davnine |​]]
Stribor's Forest[*][[Stribor's Forest |​]]  Modificați la Wikidata
Influențe
Hans Christian Andersen  Modificați la Wikidata
Note
Premiistar on Croatian Walk of Fame[*][[star on Croatian Walk of Fame (award in the Croatian Walk of Fame, Opatija, Croatia)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ivana Brlić-Mažuranić (pronunțat [ǐv̞ana bř̩ːlit͡ɕ maʒǔranit͡ɕ]; n. , Ogulin, cantonul Karlovac, Croația – d. , Zagreb, Regatul Iugoslaviei) a fost o scriitoare croată, considerată cel mai bun scriitor croat de literatură pentru copii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 18 aprilie 1874 în orașul Ogulin,[10] în renumita familie croată Mažuranić. Tatăl ei, Vladimir Mažuranić, a fost un scriitor, avocat și istoric care a scris Prinosi za hrvatski pravno-povjestni rječnik (Dicționar croat de istorie și drept) în 1882. Bunicul ei a fost politicianul și poetul Ivan Mažuranić, iar bunica, Aleksandra Demeter, a fost sora scriitorui Dimitrija Demeter, unul dintre personajele-cheie ale mișcării de renaștere națională croată. Ivana a fost școlită la domiciliu. S-a mutat, împreună cu familia, mai întâi la Karlovac, apoi la Jastrebarsko și, în cele din urmă, la Zagreb.

După căsătoria din 1892 cu politicianul și avocatul Vatroslav Brlić, s-a mutat la Brod na Savi (astăzi Slavonski Brod), unde a continuat să locuiască aproape toată viața. A născut șase copii și și-a dedicat toată munca familiei și educației. Primele sale creații literare au fost scrise în franceză.

După o depresie îndelungată, autoarea s-a sinucis la 21 septembrie 1938 la Zagreb.[11] Este înmormântată în cimitirul Mirogoj din Zagreb.[12]

Operă[modificare | modificare sursă]

Ivana Brlić-Mažuranić a început să scrie poezii, jurnale și eseuri destul de devreme, dar lucrările ei nu au fost publicate decât la începutul secolului al XX-lea. Poveștile și articolele sale, precum seria de articole educaționale intitulată „Școala și vacanțele”, au început să fie publicate cu regularitate în reviste după anul 1903.

În 1913, a fost publicată cartea Čudnovate zgode šegrta Hlapića (din croată: Aventurile minunate ale ucenicului Hlapić), prima lucrare celebră a autoarei. Povestea este despre aventurile ucenicului sărac Hlapić, în timpul cărora el o găsește întâmplător pe fiica pierdută a dascălului său.

Cartea Priče iz davnine (din croată: Povești din vremuri îndepărtate), publicată în 1916, se numără printre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Cartea conține mai multe basme noi, dar invocă inclusiv motive din mitologia slavă a croaților. Datorită acestui fapt, Brlić-Mažuranić a fost comparată cu Hans Christian Andersen și Tolkien, care, de asemenea, au compus eposuri originale, dar bazate pe unele elemente mitologice deja existente.[13]

Brlić-Mažuranić a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură de patru ori: în 1931 și 1935 a fost nominalizată de istoricul Gabriel Manojlović,[14][15] iar în 1937 și 1938 acestuia i s-a alăturat filozoful Albert Bazala.[16][17] În 1937, a devenit prima femeie-membru corespondent în Academia Iugoslavă de Științe și Arte.[10] A fost distinsă cu Ordinul Sfântului Sava.[18]

Piatra funerară a Ivanei Brlić-Mažuranić la cimitirul Mirogoj din Zagreb

Din opera sa pot fi evidențiate următoarele lucrări:

  • 1902: Valjani i nevaljani („Cel bun și cel rău”)
  • 1905: Škola i praznici („Școala și vacanțele”)
  • 1912: Slike („Imagini” – poezie)
  • 1913: Čudnovate zgode šegrta Hlapića („Aventurile minunate ale ucenicului Hlapić”)
  • 1916: Priče iz davnine („Povești din vremuri îndepărtate”)
  • 1923: Knjige o omladini („Carte pentru tineri”)
  • 1935: Iz arhive obitelji Brlić u Brodu na Savi („Din arhivele familiei Brlić din Brod na Savi”)
  • 1937: Jaša Dalmatin, potkralj Gudžarata („Jaša Dalmatin, guvernatorul Gujaratului”)
  • 1939: Srce od licitara („Inima din turtă dulce”)
  • 1943: Basne i bajke („Fabule și basme”)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Bust în orașul natal Ogulin

Romanele și basmele sale pentru copii, destinate inițial copiilor ei, au fost traduse în aproape toate limbile europene. Criticii literari croați și străini au botezat-o „Andersen-ul croat”.

Aventurile minunate ale ucenicului Hlapić a fost tradusă în bengali (de Dr. Probal Dashgupta), hindi, chineză (de Shi Cheng Tai), vietnameză (câteva capitole), turcă,[19] japoneză (de Sekoguchi Ken), persană (de Achtar Etemadi) și alte limbi.[20][21] Multe traduceri au fost făcute prin intermediul limbii esperanto.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

În anii 1990, compania „Croatia filmu” a adaptat lucrarea Aventurile minunate ale ucenicului Hlapić sub forma unui film de animație pentru copii, Lapitch, micul cizmar.[22] Filmul, lansat în 1997, a devenit cea mai vizionată producție cinematografică din Croația[23][24] și a fost înaintat la Premiile Oscar 1998, la categoria Cel mai bun film străin.[25] Regizorul Milan Blažeković și-a declarat intenția să realizeze și o adaptare a altei lucrări a autoarei, Povești din vremuri îndepărtate.[26][27]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d „Ivana Brlić-Mažuranić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c d Ivana Brlic-Mazuranic, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b c d Ivana Brlic, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Ivana Brlic-Mazuranic, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  6. ^ „Ivana Brlić-Mažuranić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ https://www.gradskagroblja.hr/trazilica-pokojnika/15, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ a b Milorad Živančević (). Živan Milisavac, ed. Jugoslovenski književni leksikon [Yugoslav Literary Lexicon] (în sârbo-croată). Novi Sad (Vojvodina, RS Serbia): Matica srpska. p. 53. 
  11. ^ Pentavec, Kristina. „Ivana Brlić-Mažuranić u kontekstu građanskog životau Brodu na Savi”. Repozitorij Fakulteta hrvatskih studija. Hrvatski studiji Sveučilišta u ZagrebuStudij kroatologije. 
  12. ^ „Ivana Brlić Mažuranić”. Gradska Groblja Zagreb. 
  13. ^ Edward Picot. "Twice Told Tales" at The Hyperliterature Exchange. "During her own lifetime Mazuranic was known as "the Croatian Andersen". The Bulajas, in one of their notes on her work, make the counter-claim that she should be regarded as "the Croatian Tolkien" instead, and they present several pieces of evidence for this case.."
  14. ^ „Nomination Database – Literature (1931)”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  15. ^ „Nomination Database – Literature (1935)”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  16. ^ „Nomination Database – Literature (1937)”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  17. ^ „Nomination Database – Literature (1938)”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  18. ^ Acović, Dragomir (). Slava i čast: Odlikovanja među Srbima, Srbi među odlikovanjima. Belgrade: Službeni Glasnik. p. 561. 
  19. ^ [1]
  20. ^ Kroatio gajnis jam 2 foje la premion Arhivat în , la Wayback Machine.
  21. ^ Štimec, Spomenka (). „Azijsko putovanje Šegrta Hlapića na krilima esperanta” [The Asian Journey of Hlapich the Apprentice on the Wings of Esperanto] (PDF). Libri et Liberi (în croată). 2 (2): 253–266. doi:10.21066/carcl.libri.2013-02(02).0033. Accesat în . 
  22. ^ Vjesnik Scenarij za seriju o našem šegrtu Hlapiću rade Britanci, a crtaju ga Korejanci!, 5 December 1999
  23. ^ „CHILDREN'S FILM PROGRAMME”. Pula Film Festival. iulie 2008. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Čudnovate zgode šegrta Hlapića” (în slovenă). SloCartoon. Accesat în . 
  25. ^ „44 Countries Hoping for Oscar Nominations” (Press release). Academy of Motion Picture Arts and Sciences. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Bukovac, Petar (). „Nakon Šegrta Hlapića, uskoro nam dolaze i Priče iz davnine” (în croată). Vjesnik d.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Tales of Long Ago”. Animafest Zagreb. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ivana_Brlić-Mažuranić&oldid=15609873