Itzhak Taubes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Itzhak Taubes

Fotografie de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Utilizare cinstită
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sneatîn, Galiția de est,Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Austriac, azi în Ucraina,
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Moldovei
 Principatele Unite
 România Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
rabin Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică
limba română Modificați la Wikidata

Itzhak Taubes (al doilea[1]) sau Isaac Aizic Taubes sau Toibes (n. , Sniatin, regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina – d. , București, România) (în ebraică: יצחק איזיק טאובס sau יצחק איזיק טויבש) a fost un rabin și traducător evreu român, care a tradus poezii din română în ebraică. Provenind din respectata familie de rabini Taubes, care a dat mulți rabini în România și Galiția, acesta a fost conducător spiritual în comunitatea evreiască din Bârlad timp de 30 de ani, iar din anul 1894 până la moartea sa a fost rabin în București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Taubes s-a născut în 1884 la Sniatîn în Galiția de est, pe atunci Regatul Galiției și Lodomeriei, în Imperiul Austriac, azi în regiunea Ivanovo-Frankivsk din Ucraina. Tatăl său era rabinul Yehiel Michel Taubes din Vaslui, iar bunicul și mentorul său a fost rabinul Aharon Moshe Taubes din Iași, care, la adolescență, i-a conferit autorizația de rabin. Familia Taubes se mândrea cu arborele ei genealogic care o înrudea cu vestitul rabin exeget Rashi. Mama sa era Rivka, născută Rosenfeld.[2] După căsătorie și o perioadă în care a slujit ca rabin la Vaslui, la vârsta de 25 ani, Taubes a fost ales rabin al evreilor din Bârlad și din județul Tutova, în anul 1862 numirea sa fiind aprobată prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a bucurat de apreciere și în publicul românesc, și presa vremii i-a publicat interviuri in care a replicat la propaganda antisemită/ În anul 1872 Taubes a participat la un congres evreiesc la Bruxelles, la invitația lui Adolphe Crémieux. A fost activ în România ân cadrul Alianței Israelite Universale și al Societății istorice „Iuliu Baraș”.

În 1895 Taubes s-a mutat la București, devenind în 1910 rabinului templului renovat Unirea Sfântă. Taubes era un rabin deschis spre cultura lumii și orientat spre integrarea comunităților evreiești în societatea locală. În sinagogă a tinut predicile in limba romana. În afară de română, stăpânea mai multe limbi:ebraica, idiș, germana și franceza. Adversarii săi evrei din sectorul religios ultraortodox l-au calomniat, acuzându-l că și-ar fi repudiat credința.

Talmudist erudit, Taubes avea prestigiu și în rândurile multor rabini europeni care obișnuiau să se sfătuiască cu el. El a depus eforturi pentru deschiderea de școli evreiești publice laice la Bârlad, Huși, Brăila etc. în care copiii evrei să poată deprinde materii generale și limba română. A combătut aplicarea înjositoare de către autorități a asa numitului Jurământ judaic. Când guvernul român a decis excluderea elevilor evrei din școlile elementare publice a publicat o broșură de protest pe care a trimis-o membrilor parlamentului, ziarelor și unor personalități din viața academică. Broșura în versiunea ebraică s-a intitulat „Despre persecuțiile din anii 1867-1868 împotriva evreilor în zilele guvernului Ion Brătianu” sau „Evreii din România și ministrul Brătianu”. Rabinului Taubes i se datorează o traducere în ebraică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine din 1878 (care a fost pusă pe muzică de Ciprian Porumbescu).

Rabinul Isaac Taubes a murit la București în 1920. A lăsat doi fii, Iacob si Samuel. După plecarea sa la București, locul său ca rabin la Bârlad a fost luat de fiul său, Dr.Samuel Taubes.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Evreii din România, Federația Comunităților Evreiești din România, HASEFER, București, 2008
  • Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici, „Prezențe rabinice în perimetrul românesc”, Editura HASEFER, București, 2008 -
  • Meir Wunder - Entziklopedia lehakhmei Galitzia (Enciclopedia înțelepților Galiției), Institutul pentru comemorarea iudaismului din Galiția, Ierusalim 1978-2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hamikhlol
  2. ^ saitul My Heritage