Ipolit de Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ipolit de Roma
HippolytusGrav.JPG
Ipolit de Roma
Date personale
Născut170 d.Hr.[1][2] Modificați la Wikidata
Roma, Roma Antică Modificați la Wikidata
Decedat235 d.Hr. (65 de ani)[3][1][4][2] Modificați la Wikidata
Sardinia, Italia Modificați la Wikidata
CetățenieRoma Antică Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
scriitor
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare13 august  Modificați la Wikidata
Gloriole.svg Sfinți

Ipolit de Roma, în greacă Ἱππόλυτος, transliterat: Hippólytos, latinizat Hippolytus, (n. 170 d.Hr.,[1][2] Roma, Roma Antică – d. 235 d.Hr.,[3][1][4][2] Sardinia, Italia) a fost un discipol al episcopului Irineu de Lyon. La începutul secolului al III-lea a activat la Roma, unde a fost adversar al papei Calixt I.

Ipolit este patronul orașelor St. Pölten, Saint-Hippolyte (Sankt Pilt) în Alsacia, Delft și Zell am See.

Este sărbătorit în calendarul răsăritean pe 30 ianuarie, iar în cel apusean pe 13 august.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în scrierea sa Baptismus infantium („Despre botezul copiilor”).

Reprezentări artistice[modificare | modificare sursă]

Iacob Zugravul l-a reprezentat pe sfântul Ipolit drept papă al Romei, alături de alți șapte papi, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Pictura a fost datată în anii 1748-1749.[5] Artistul a pictat cele opt portrete după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari, unde tatăl său a fost preot unit.[6] Includerea sfântului Ipolit în seria portretelor de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Hippolytus of Rome, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Hippolytus, Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas Aquinas 
  3. ^ a b „Ipolit de Roma”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Sant'Ippolito di Roma, BeWeB 
  5. ^ Ana Dumitran, Iacov Zugravul, Alba Iulia 2010, pag. 125.
  6. ^ Ana Dumitran, Zugravii de la Feisa, recenzie în: Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, nr. 12/I (2008), pag. 217.