Iosif Serciuk
Iosif Serciuk (n. 1919 - d. 6 noiembrie 1993, Tel Aviv), a fost comandant în timpul celui de-al Doilea Război Mondial al partizanilor evrei la o unitate din Lublin, în Polonia. După război, el a participat la procesele penale de cercetare a naziștilor și a primit recunoașterea specială din partea statului Israel.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După ce părinții săi și alți membri ai familiei au fost uciși în ghetou în 1941, Iosif și fratele său, David, au fost luați în lagărul de exterminare Sobibor. După o zi în lagăr, el a fugit cu fratele său în cea mai apropiată pădure și împreună cu alți fugari el a fondat nucleul unui grup de partizani. În timpul războiului, grupul de partizani condus de evrei scăpați din ghetou a acționat în apropierea Sobiborului. Grupul a inclus, de asemenea, pe scriitorul Dov Freiberg.
După război, Iosif a luat parte la localizarea criminalilor de război naziști în Europa, și a servit în calitate de martor în procesul de la Nürnberg. Apoi s-a întors la Polonia și a vrut să emigreze în Israel, dar a fost refuzat.
În 1950, Serciuk a obținut un pașaport și a mers în Israel. Imediat după sosirea în Israel, el a fost înrolat ca soldat în armata israeliană. După serviciul militar, s-a căsătorit, s-a stabilit în Yad Eliyahu în Tel Aviv și a început activitatea de afaceri și antreprenoriat.
De-a lungul anilor, Serciuk a mers în Europa de mai multe ori pentru a depune mărturie în procesele criminalilor de război naziști. Într-unul dintre ele, procesul Oberscharführerului Hugo Raschendorfer, el a fost singurul martor de urmărire penală. După ce Raschendorfer a fost condamnat la închisoare pe viață, lui Serciuk i-a fost acordat un premiu special de la Departamentul pentru Investigarea Crimelor Naziste al Poliției statului Israel.
În 1967, Levi Eshkol, prim-ministrul israelian, i-a dat Medalia Luptătorilr contra Naziștilor, iar în 1968 a primit în plus Fighters Medal.
Joseph Serciuk a murit în 1993, în Tel Aviv, la vârsta de 74 de ani. El a fost căsătorit, și a lăsat în urmă nouă copii și mai mult de o sută de nepoți și strănepoți.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Dov Freiberg, To Survive Sobibor, New York, 2007.
- Dov Freiberg, A Journey To The Past With Dekel Shibolim, Ramla, 1993.
- Dov Freiberg, A Man as Any Other, Ramla, 1996.
- Mark Paul: Polish-Jewish Relations in Wartime Northeastern Poland and the Aftermath Arhivat în , la Wayback Machine. PEFINA Press, Toronto 2008