Sari la conținut

Ion Popescu-Puțuri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Popescu-Puțuri
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Puțuri, România Modificați la Wikidata
Decedat1993 (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cernica Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2][3] Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBucurești
În funcție
 – 
CircumscripțiaCălugăreni
În funcție
 – 
CircumscripțiaSinaia
În funcție
 – 
CircumscripțiaLeu
În funcție
 – 
CircumscripțiaCastranova
În funcție
 – 
CircumscripțiaArcani
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Ungaria Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

PremiiOrdinul „23 August” clasa I[*] ()
Erou al Muncii Socialiste[*] ()
Medalia de Aur „Secera și Ciocanul”[*] ()
Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a[*] ()
Partid politicPCR (prezent) Modificați la Wikidata
Pentru alte persoane cu numele Ion Popescu, vedeți Ion Popescu (dezambiguizare).

Ion Popescu-Puțuri (n. , Puțuri, România – d. 1993, București, România) a fost un istoric și demnitar comunist român.

În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1949 a fost director general al Agenției Române de Presă AGERPRES, atunci înființată. A fost ambasadorul României la Budapesta în perioada Revoluției din Ungaria (1956).[4]

În perioada 1961 - 1989, Ion Popescu-Puțuri a fost director la Institutul de Istorie al Partidului. Ion Popescu-Puțuri a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1959 - 1961 și în sesiunile din perioada 1965 - 1989.[5]

La Congresul al XII-lea al PCR, Ion Popescu-Puțuri a fost primul care a sărit în apărarea lui Nicolae Ceaușescu, care a fost criticat în mod neobișnuit de curajos de bătrânul Constantin Pârvulescu. Prin acest gest și multe altele, Ion Popescu-Puțuri a contribuit la cultul personalității fostului dictator comunist. În 1989, la căderea regimului comunist, Ion Popescu-Puțuri era membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.[6]

Este înmormântat în cimitirul Mânăstirii Cernica.

  • Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler clasa a II-a (1947)
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[7]
  • Ordinul Muncii clasa I (13 iunie 1956) „cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la nașterea sa și pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească”[8]
  • Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[10][11]
  • Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[12]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[13]
  • Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (1966)
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[14]
  • Ordinul „Victoria Socialismului” (19 august 1974) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”[15][16]
  • Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”[17]
  • Presa muncitorească și socialistă din România, București: Editura Politică, 1964;
  • Purtători de flamuri revoluționari. Evocarea vieții și luptei militanților revoluționari, socialiști și comuniști care au precedat marele act al creării partidului marxist-leninist din România. București, Editura științifică, 1971.
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Corneliu Mihai Lungu și Mihai Retegan: 1956. Explozia. Percepții române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din Polonia și Ungaria, Postfață: Florin Constantiniu. București, Editura Univers Enciclopedic, 1996. 466 p.
  5. ^ Wayback Machine (PDF), www.cnsas.ro 
  6. ^ http://www.infoziare.ro/stire/994317/Membri+ai+Comitetului+Central+al+Partidului+Comunist+Rom%C3%A2n+(IV)[nefuncțională]
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 309 din 13 iunie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarășului Popescu Ion Puțuri, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 18, 27 iunie 1956, p. 128.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.
  11. ^ „Maior drd. Petre Opriș - "Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944". În Col.dr. Cornel Carp (coord.) - "România în contextul internațional la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studii și comunicări" (Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2005), p.156-176” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.
  14. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347.
  15. ^ Decretul prezidențial nr. 154 din 19 august 1974 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România (unor persoane cu prilejul a 30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă), publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul X, nr. 132 bis, Partea I, joi 31 octombrie 1974, p. 2.
  16. ^ „Solemnitatea conferirii unor titluri și ordine ale Republicii Socialiste România”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul X, nr. 236, Partea a III-a, joi 22 august 1974, p. 148.
  17. ^ Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]