Ion Gorun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Gorun
Ion Gorun (1863-1929).jpg
Date personale
Nume la naștere Alexandru I. Hodoș
Născut 30 decembrie 1863(1863-12-30)
Roșia Montană, comitatul Alba de Jos
Decedat (65 de ani)
București, România
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație jurnalist, scriitor
Pseudonim Ion Gorun
Limbi limba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debut Câteva versuri, 1901
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Ion Gorun (n. Alexandru I. Hodoș, 30 decembrie 1863, Roșia, comitatul Sibiu - 30 martie 1929, București) a fost un poet, prozator, traducător și gazetar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Iosif Hodoș, vicecomite al Zarandului, membru al Academiei Române, și al Anei, fiica lui Simion Balint, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost fratele scriitorului Enea Hodoș și al bibliografului Nerva Hodoș.

Urmeză liceul la Brașov și Sibiu în perioada 1876 - 1880, apoi urmează doi ani de zile cursurile Facultății de Medicină, după care se retrage și merge la Litere, unde obține licența în 1888. Se înscrie și la Facultatea de Drept, dar o abandonează.[1]

Lucrează în redacția revistei liberale Națiunea. În anii 1893 - 1894 a fost secretar de redacție la Vieața și la Povestea vorbei în 1896 - 1897. Conduce revista Viața nouă și a fost redactor la Românul din Arad.[1]

Editează revistele Pagini literare cu Artur Stavri, în 1899 - 1900, Viața literară și artistică cu George Coșbuc, între 1906 și 1908, Revista noastră cu Constanța Hodoș, Războiul popoarelor între 1914 - 1916, Astra între anii 1915 - 1918. Mai colaborează la Sămănătorul, Vatra, Fântâna Blanduziei etc.[1]

A debutat cu versuri în Convorbiri literare sub pseudonimul Castor în anul 1889. Debutul editorial a avut loc în anul 1901 cu volumul Câteva versuri.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Câteva versuri, București, 1901;
  • Alb și negru, București, 1902;
  • Robinson în țara românească, București, 1904;
  • Taina a șasea, București, 1905;
  • Lume necăjită, București, 1911;
  • Știi românește?, București, 1911;
  • Fata cea frumoasă, București, 1916;
  • Nu te supăra, București, 1922;
  • Obraze și măști, București, 1922;
  • Sub pământ, București, 1922;
  • A. Vlahuță, omul și opera. O reprivire, București, 1928;
  • Lacrimi pentru Octavian Goga, Cluj, 1938;
  • Scrieri alese, ediție îngrijită de Lidia Munteanu și Vasile Netea, prefață de Vasile Netea, București, 1983.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Oscar Jager, Istoria romanilor, București, 1885;
  • Goethe, Faust, București, 1906;
  • H. Ibsen, Stâlpii societății, București, 1911;
  • Immanuel Kant, Spre pacea eternă, introducerea traducătorului, București, 1918;
  • Alexander Dumas-tatăl, Contele de Monte Cristo, București, 1922;
  • August Strindberg, Frânturi din viața omenirii, București, 1924;
  • Karl May, Opere complete, vol. I: Winetu, omul preriilor, București, 1924;
  • Ivo Voinovici, Sirena, București, 1925;
  • Lewis Wallace, Ben Hur, București, 1931.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, p. 679

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ion Gorun