Ion Coja

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Coja

Ion Coja (n. 22 octombrie 1942, Constanța) este un lingvist român, publicist și scriitor, militant politic naționalist. El pretinde că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial[1] pe teritoriul României nu a existat un Holocaust.

A fost secretar PCR al Universității București.[2] A fost ales senator în legislatura 1992-1996, pe listele partidului PDAR în județul Constanța. Este conferențiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din București[3] unde ține un curs de lingvisticǎ generală.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ion Coja s-a născut la Constanța, 22 octombrie 1942, într-o familie de mocani ardeleni, veniți cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Rășinari și Săcele. În 1960 absolvă „Liceul Mircea cel Bătrân”. Mai târziu, termină la București Facultatea de Litere, în 1965, și este numit asistent la Catedra de lingvistică generală, la recomandarea și insistențele lui Alexandru Graur. Afirmă că doi oameni i-au orientat viața spirituală: Alexandru Graur și Petre Țuțea.[4]

Implicarea politică[modificare | modificare sursă]

Ion Coja a fost ales prim vicepreședinte al PDAR în anul 1995 și desemnat candidat al PDAR pentru alegerile prezidențiale din 1996. În perioada 1992-1996 a fost senator de Constanța, din partea PDAR. A înființat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului” (LICAR) prin sentința Tribunalului București din 8 iunie 2000[5]. În octombrie 2009, Ion Coja și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale, dar a fost respinsă deoarece dosarul lui nu îndeplinea condițiile de formă și fond prevăzute de lege.[6]

În 2007, Ion Coja a fost dat în judecată de către Federația Comunităților Evreiești din România (FCER) și Asociația Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH) pentru negarea Holocaustului,[7] dar plângerea a fost respinsă.[8]

Activitate literară și premii[modificare | modificare sursă]

Ion Coja a publicat o serie de romane și piese de teatru. În 1979 primește premiul Academiei Române pentru piesa de teatru Credința. Opera face o apologie a rolului jucat de Brătieni și Carol I în istoria românilor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Carnaval la Constanța, Cartea Românească, București, 1978;
  • Rampa, Editura Eminescu, București, 1980
  • Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, Editura Miracol, București, 1999, Editura Antet, București, 2012
  • Salonul de reanimare, Editura ALL, București, 2001
  • Îndreptarea îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație, Editura Junimea, Iași, 2003, Editura Antet, București, 2004
  • UNU în limba română, Editura Semne, București, 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ http://stiri.ortodoxe.org/tag/comunisti
  3. ^ http://www.unibuc.ro/ro/cd_ioncoja_ro
  4. ^ [2] Ion Coja, Despre
  5. ^ [3]Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, 13 iunie 2007
  6. ^ [4]BEC a validat opt candidaturi pentru prezidențiale, pentru celelalte depuse va decide duminică, Mediafax, Eliana Rădulescu, 23 octombrie 2009
  7. ^ [5]Evreii din Romania: Ion Coja, dat in judecata pentru negarea Holocaustului, 9AM, 1 februarie 2007
  8. ^ [6]Dosar 18066/299/2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]