Ion Bercea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ion Bercea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Găgești, Bolotești, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieveterinar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterUniversitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București  Modificați la Wikidata

Ion Bercea (n. 26 decembrie 1930, Găgești, Vrancea - d. 26 decembrie 2011, București) a fost un medic veterinar, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, decorat cu premiul "Traian Săvulescu" de către Academia Română în 1991 pentru lucrarea "Spirochetoze suine". A studiat particularitățile leptospirozei la suine. A izolat de la cal o tulpină de Leptospira interrogans, serotip sejroe, inclusă în "Bergey's Manual of Systematic Bacteriology", ed. 1984, sub denumirea de serotip "romanica".[1][2][3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studii[modificare | modificare sursă]

După terminarea Facultății de Medicină Veterinară București, în iunie 1953, a funcționat o perioadă scurtă ca medic veterinar militar (medic șef de unitate militară).

Din 9 noiembrie 1953, prin concurs, a devenit doctorand cu frecvență în cadrul Institutului Agronomic București, Facultatea de Medicină Veterinară, moment din care începe și activitatea de cadru didactic universitar.

Activitatea didactică[modificare | modificare sursă]

În învătământul superior a parcurs toate treptele ierarhice: asistent universitar (1956), șef lucrări (1962), conferențiar universitar (1971) și profesor universitar (1991).

În perioada 1966-1970 a fost prodecan al Facultății de Medicină Veterinară din Bucuresti, iar în perioada 1992-2000 șef al Catedrei de Boli infecțioase, Igienă, Epidemiologie, Legislație sanitară veterinară și Controlul produselor alimentare de origine animală.

În perioada 1954-1956 a fost cercetător stiintific în Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”.

A fost medic primar veterinar.

În perioada 2000-2008 a fost președinte al Comisiei de Concurs pentru acordarea gradului profesional de "medic primar veterinar", specialitatea "epizootologie", "epidemiologie" sau "diagnostic de laborator".

A fost membru al Consiliului Medical Veterinar Superior începând din 1992 până în 2003 și prin Ordin al Ministrului Agriculturii și Alimentației a fost desemnat după 1990: - vicepreședinte al Comisiei Națianale de omologare a medicamentelor și produselor biologice de uz veterinar; - vicepreședinte al Comisiei Naționale de omologare a metodelor și metodologiilor de diagnostic de laborator a bolilor la animale; - vicepreședinte al Comisiei Naționale de omologare a metodelor și metodologiilor de control a medicamentelor si produselor biologice de uz veterinar; - membru al următoarelor comisii de specialitate din cadrul Agenției Naționale Sanitare Veterinare: patologie bovină si cabalină; patologie suină; patologie aviară; patologia animalelor de companie.

Din 1977 a fost numit conducător de doctorat specialitatea "Boli infectioase" , având ca doctoranzi medici veterinari din România, Irak, Siria, Pakistan, Liban și Germania.

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Ansamblul investigațiilor întreprinse în peste 50 de ani releva interesul particular pentru patalogia infecțioasă, dintre care se menționează cele privitoare la:

- infecția naturală și experimentală cu diferite serotipuri de leptospire la principalele specii de animale receptive;

- patogeneza avortului leptospiric la scroafă atât consecutiv infectiei naturale, cât și după infecția intrauterină în diferite momente ale dezvoltării embrionului și fetusului;

- particularitățile leptospirozei peri și neonatale la suine;

- elucidarea relațiilor dintre dinamica tabloului clinico-anatomic și cea a răspunsului imun consecutiv infecției naturale și experimentale la suine;

- elaborarea unor metodologii originale de diagnostic, combatere și profilaxie a leptospirozei porcine;

- relații existente între modificările morfopatologice și răspunsul alergic în tuberculoză;

- relațiile între caracteristicile epizootice și mecanismele de producere a exprimărilor semiologice și morfopatologice în leucozele aviare, grup leucoză-sarcom;

- semnalarea prioritară a reticulo-sarcomului la porc și prezentarea unor aspecte morfopatalogice particulare în limfosarcom la aceeași specie;

- particularitățile morfopatologice decelate radiografic în rinita atrofică a porcului;

- izolarea unei tulpini de Leptospira interrogans, serotip sejroe, de la cal, inclusă în Bergey's Manual of Systematic Bacteriology, ed. 1984, sub denumirea de serotip "romanica";

- prepararea unui antigen leptospiric prin ultrasonare;

- semnalarea și descrierea prioritară a streptocociei purceilor cauzată de serotipurile R și S de Streptococcus suis;

- prepararea și folosirea prioritară a unui vaccin contra streptacociei purceilor cauzată de serotipurile R si S de Streptococcus suis;

- aspectele clinice și morfopatologice, macro- si microscopice ale meningitei streptococice la purcei;

- dinamica și tipul leziunilor în perioada embriogenezei la suine;

- modificări macro- și microscopice decelate la embrionul de găină consecutiv impactului experimental și natural cu diverși agenți bacterieni și virali;

- ontogenia țesutului limfoid la găină;

- particularități ale infecțiilor cu Escherichia coli și diverse serotipuri de Salmonella, singure sau în asociație la găini de reproducție rase grele;

- elaborarea unei metodologii complexe de diagnostic, combatere și profilaxie a colibacilozei la găină;

- prepararea și folosirea prioritară a unui vaccin anticolibacilar polivalent, ultrasonat și adjuvantat pentru păsări.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Boli infectioase ale animalelor- Tratat - coordonator I.Bercea, autori I. Bercea, Al. Mardari, R.Moga-Mânzat, M. Pop, A. Popoviciu, 1981
  • Boli infectioase ale animalelor- Bacterioze- I.Bercea, 1978
  • Vademecum terapeutic veterinar. E. Licperta, AI. Niculescu, I.Grigorescu, E. Poll, I. Bercea, 1970
  • Bolile microbiene si parazitare ale oilor și caprelor. I. Bercea, V.Gogoașă, Al. Grecianu, C. Grigare, I. Popovici, N. Stamatin, 1957
  • Leptospirozele animalelor domestice. I. Bercea, 1969
  • Bolile infectioase ale animalelor domestice - Lucrări practice - manual universitar. I. Bercea, C. Cure, A. Popoviciu, 1965
  • Bolile oilor. E. Poll, H. Bârză, A. Popoviciu, I. Bercea, Tr. Lungu, V. Fromunda, H. Răducănescu, T. Blidariu, FI. Seiciu, 1970
  • Îndreptar pentru bolile infecțioase la animale. I. Bercea, C. Cure, A. Popoviciu, 1969
  • Vademecum terapeutic veterinar. E. Licperta, AI. Nicolescu, E. Poll, FI. Seiciu, I. Bercea, 1973
  • Spirochetoze suine. I. Bercea, G. Dobre, 1988

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bercea Ion. Academia Oamenilor de Știință din România
  2. ^ Ioan Stancu. Reprezentanți de seamă ai medicinii veterinare românești (1856-2001). Editura Coral Sanivet, București, 2002. 464 p.
  3. ^ Ioan Stancu. Reprezentanți de seamă ai învățământului medical veterinar bucureștean (1856-2003). Editura Coral Sanivet, București, 2004. 224 p.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Stancu. Reprezentanți de seama ai medicinii veterinare românești (1856-2001). Ed. Coral Sanivet, București. pp 327-335. 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]