Ion Casian Suruceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Ion Suruceanu (cântăreț).
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Suruceanu.
Ion Casian Suruceanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vadul lui Vodă, municipiul Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
arheolog Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Ion Casian Suruceanu (n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă - d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a fost un arheolog și istoric basarabean, cetățean rus, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.[1] A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras, publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerele altui arheolog, amator acesta, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor) și întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele debandate în momentul Revoluției. Printre publicațiile sale mai cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
  2. ^ Iurie Colesnic: Basarabia necunoscută, ed. Universitas, Chișinău 1993, cod 4702420204-042, pag. 126-129.