Ioan de Capistrano
| Ioan de Capistrano | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Giovanni da Capestrano  |
| Născut | [1][2][3][4] Capestrano, Abruzzo, Italia[5] |
| Decedat | (70 de ani)[1][2][3][4] Ilok, Regatul Slavoniei, Austro-Ungaria[5] |
| Cauza decesului | cauze naturale (pestă) |
| Religie | Biserica Catolică catolicism[6] |
| Ocupație | diplomat inquisitor[*] preot catolic predicator misionar jurist |
| Limbi vorbite | limba italiană[7] limba latină |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Perugia |
| Organizație | Universitatea din Perugia |
Modifică date / text  | |
.JPG)
Ioan de Capistrano (în italiană Giovanni da Capestrano, în croată Ivan Kapistran; n. , Capestrano, Abruzzo, Italia – d. , Ilok, Regatul Slavoniei, Austro-Ungaria) a fost călugăr și teolog franciscan.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în satul italian Capestrano din Abruzzi. Tatăl său a ajuns în Italia făcând parte din suita lui Ludovic I de Anjou, regele din Napoli. În tinerețe a fost laic, studiind avocatura la Universitatea din Perugia sub îndrumarea eruditului Pietro de Ubaldis, s-a căsătorit și a devenit un magistrat de succes. În 1412 a fost numit guvernator al Perugiei de către Ladislau de Napoli pentru a restabili ordinea în regiunea conflictuală unde sa afla feuda sa. După ce a izbucnit războiul între Perugia și Malatesta în 1416, Ioan a fost trimis ca ambasador să negocieze o pace, însă a fost întemnițat de Malatesta.
În captivitate a susținut că relația mariajului nu a avut loc, a studiat religia cu Sf. Bernardino din Siena, împreună cu Sf. Giacomo della Marca, a devenit membru al Ordinului Franciscan la Perugia în 4 octombrie 1416. De atunci s-a dedicat unui regim ascetic sever. A predicat principiile cele mai stricte ale evangheliei, urmându-l pe Bernardino în predicile sale și începând din 1420 a propovăduit el însuși, cu mult succes, în numeroase orașe. Spre deosebire de majoritatea propovăduitorilor de penitență italieni din secolul al XV-lea, Ioan de Capestrano s-a aflat în nord, în Germania, Boemia, Austria, Ungaria și Polonia. Cele mai mari biserici nu au făcut față mulțimilor venite să-l asculte și de aceea a predicat în piețe. La Brescia a predicat în fața unui public estimat la 126 000 de oameni. Când nu ținea predici, scria tratate împotriva ereziei. Acest aspect al vieții lui Ioan de Capistrano este descris amănunțit de primii săi biografi, Nicholas din Fara, Christopher din Varese și Girolamo din Udine. Ioan ajutat pe Bernardino cu reformele Ordinului Franciscan, mai ales în interesul strict al disciplinei ierarhice.
Ca și Sf. Bernardino din Siena, a propovăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Ioan, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici.
A fost angajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, făcându-și datoria cu strictețe. În 1439 a fost trimis ca nunțiu papal la Milano și în Burgundia, în opoziție la cererile lui Amadeus al VIII-lea de Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Ioan a vizitat toate regiunile imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților. De asemenea a vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, l-a persecutat pe ultimul Fraticelli din Ferrara, pe iezuiții din Veneția, pe evreii din Sicilia, Moldova și Polonia, și mai ales pe husiții din imperiu, Ungaria și Boemia. Scopul său era acela de a face imposibile întâlnirile dintre reprezentanții Romei și cei ai Boemiei, deoarece orice încercare de reconciliere părea că permite erezia.
După căderea Constantinopolului, la vârsta de 70 de ani, a fost trimis de papa Calixtus al III-lea să propovăduiască o cruciadă împotriva Imperiului Otoman la Dieta de la Frankfurt în 1454. A reușit să adune o armată, care în vara anului 1456, avându-l pe Capistrano drept comandant al unui contingent, l-a ajutat pe Ioan Huniade să-i învingă pe turci în bătălia de la Belgrad, asediat de forțele sultanul Mehmed al II-lea. A murit de ciumă la câteva săptămâni după victorie.
Capistrano, în ciuda vieții sale tumultuoase, și-a făcut timp să lucreze, atât în timpul vieții maestrului său Bernardino, cât și după, la reforma ordinului minor al Franciscanilor, și să-și susțină atât în scrieri cât și în discursuri, teoriile avansate referitoare la supremația papală față de cea a consiliilor de cardinali.
Ioan de Capistrano a fost canonizat în 1690 sau 1724. Ziua celebrării religioase a fost inițial data morții sale, 23 octombrie; în 1890 a fost schimbată pe 28 martie și celebnrarea sa a devenit generală pentru Biserica Romano-Catolică. La reforma liturgică din 1969 s-a revenit la data de 23 octombrie.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Ioan de Capistrano” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 „Ioan de Capistrano”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
- 1 2 „regionální databáze Knihovny města Plzně” (în cehă). Wikidata Q125545196. Accesat în .
- 1 2 group of authors. „Ioan de Capistrano” (în poloneză). Internetowa encyklopedia PWN[*]. Wikidata Q4041526. Accesat în .
- 1 2 group of authors. „Internetowa encyklopedia PWN” (în poloneză). Internetowa encyklopedia PWN[*]. Wikidata Q4041526. Accesat în .
- ↑ group of authors. „Ioan de Capistrano” (în poloneză). Internetowa encyklopedia PWN[*]. Wikidata Q4041526.
- ↑ „Ioan de Capistrano”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Hungarian Saints: St. John of Capistrano”. Arhivat din original la . Accesat în .
