Ioan Topor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Generalul de divizie Ioan R. Topor.

Ioan Topor (n. 1 decembrie 1885, com. Tudor Vladimirescu, jud. Brăila; d. 22 iunie 1950, Aiud) a fost un general român, victimă a comunismului, [1], decedat în închisorile comuniste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiile militare și le-a început la Școala fiilor de militari din Iași, după care a urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Școala specială de cavalerie din București.

A trecut în Jandarmerie la 1 iulie 1907, iar confirmarea în corp a promit-o la 6 iulie 1914. A comandat numeroase unități de jandarmi, precum pe cele din Botoșani, Ismail, Oradea, Cernăuți, Brașov, etc.

A fost avansat general de brigadă la 1 aprilie 1937, iar general de divizie la 22 octombrie 1942.

În anul 1940, generalul de divizie Ioan Topor a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române.

A fost comandantul Jandarmeriei armatei (poliția militară) care a acționat pe frontul de est, inclusiv a comandat unitățile de jandarmi în ziua de 22 iunie 1941.

Decorat cu:

"Steaua României",

"Coroana României",

"Avântul Țării",

"Crucea Comemorativă 1916-1918",

"Crucea Meritul Sanitar",

"Medalia Bărbăție și Credință", etc.

La 29 august 1944 a fost pus la dispoziție, iar la 14 decembrie același an trecut în rezervă. La scurt timp după aceasta a început calvarul său fiind anchetat, arestat, acuzat, umilit, judecat și condamnat pentru „crime de război”.[2]

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Generalul Ion Topor
  2. ^ Ilie Nuțu, Jandarmeria 1918-1940. Legislație și organizare, Bacău, Editura Cadrelor Didactice, 2012.