Ioan Topor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Topor
Ioan Topor.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata

Ioan R. Topor (n. 1 decembrie 1885, com. Tudor Vladimirescu, jud. Brăila; d. 22 iunie 1950, Aiud) a fost un general român, victimă a comunismului, [1], decedat în închisorile comuniste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiile militare și le-a început la Școala fiilor de militari din Iași, după care a urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Școala specială de cavalerie din București.

A trecut în Jandarmerie la 1 iulie 1907, iar confirmarea în corp a promit-o la 6 iulie 1914. A comandat numeroase unități de jandarmi, precum pe cele din Botoșani, Ismail, Oradea, Cernăuți, Brașov, etc.

A fost avansat general de brigadă la 1 aprilie 1937, iar general de divizie la 22 octombrie 1942.

În anul 1940, generalul de divizie Ioan Topor a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române.

A fost comandantul Jandarmeriei armatei (poliția militară) care a acționat pe frontul de est, inclusiv a comandat unitățile de jandarmi în ziua de 22 iunie 1941.

Generalul de divizie Ioan Topor a fost trecut din oficiu în rezervă pentru limită de vârstă, începând cu data de 14 decembrie 1944.[2]

Decorat cu:

"Steaua României",

"Coroana României",

"Avântul Țării",

"Crucea Comemorativă 1916-1918",

"Crucea Meritul Sanitar",

"Medalia Bărbăție și Credință", etc.

La 29 august 1944 a fost pus la dispoziție, iar la 14 decembrie același an trecut în rezervă. La scurt timp după aceasta a început calvarul său fiind anchetat, arestat, acuzat, umilit, judecat și condamnat pentru „crime de război”.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Generalul Ion Topor
  2. ^ Decretul regal nr. 1.708 din 20 septembrie 1944 pentru trecere în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 222 din 26 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.413.
  3. ^ Ilie Nuțu, Jandarmeria 1918-1940. Legislație și organizare, Bacău, Editura Cadrelor Didactice, 2012.