Ioan Petru Culianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

A nu se confunda cu Petru Culianu (1870 - 1951), matematician.

Ioan Petru Culianu
Naștere 5 ianuarie 1950
Iași
Deces 21 mai 1991 (41 ani)
Chicago, SUA, împușcare
Ocupație istoric al religiilor, cercetător al dualismelor religioase și al Renașterii, prozator și eseist
Naționalitate România română
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1950-1986
Subiecte fantasy, autobiografie
Specie literară nuvelă
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia Culianu[modificare | modificare sursă]

Familia Culianu are rădăcini aromane, venind din Macedonia ( provincie a Imperiului Otoman ) în Moldova pe la 1700. Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași [(1880-1898]). La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari, agricultori, oameni politici. Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost profesor la Universitatea din Iași, fiind alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940.[1]

Copilăria și adolescența[modificare | modificare sursă]

Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași, fiind al doilea copil al Elenei Bogdan, profesor de chimie anorganică la UAIC, și al lui Sergiu-Andrei Culianu, avocat și profesor ieșean. Între septembrie 1956 și iulie 1967, Ioan Petru Culianu urmează cursul primar, gimnaziul și liceul la școala „Vasile Alecsandri” (care funcționează în acest interval în fostele case Alecsandri, în apropierea Facultății de Medicină).[2]

Student în București[modificare | modificare sursă]

Ioan Petru Culianu s-a mutat în 1967 la București pentru a urma Facultatea de Litere a Universității din București. Strămutarea a fost dureroasă, chiar el mărturisind în volumul „Păcatul împotriva spiritului” că a fost o experiență dură care l-a făcut apoi să se poată adapta cu ușurință oriunde în lume. A absolvit secția de italiană cu teza „Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere”. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. O influență deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un adevărat mentor al său.

Exil în Italia[modificare | modificare sursă]

Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic. Ca urmare, este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere.[3] Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, scrie o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas (Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas).

Olanda[modificare | modificare sursă]

În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani [4], angajat întâi ca asistent de română și din 1986 (v. scrisoarea lui Culianu către Mircea Eliade din 14 ian. 1986) pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen. Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii.

SUA[modificare | modificare sursă]

A plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago. Se logodește cu Hillary Wiesner.

Asasinarea[modificare | modificare sursă]

A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare. Înainte de asasinarea în stil KGB („O tipică execuție în stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa[5]) primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.

Cariera universitară[modificare | modificare sursă]

Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade.

Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986 (v. Dialoguri întrerupte, Polirom, Iași, 2007), chemat ca visiting professor. În aceeași calitate de visiting professor mai ține două conferințe la Divinity School în 1987 după ce obține doctoratul de Stat de la Sorbona. În 27 octombrie 1988 participă la Workshop on Ancient and Medieval Rhetoric la Chicago (v. L.A.I, 18 mai 1992, p. 7, bio-bibliografia scrisă de Culianu în noiembrie 1990 în vederea angajării ca profesor asociat) la Divinity School. În 14 ianuarie 1989 participă la seminarul 'Utopia' organizat de Committee on Continuing Education, Univ. Chicago, iar pe 12 februarie 1989 conferențiază în Italia despre Orient și Occident (la Assisi) și despre istoria religiilor la Roma (13 februarie 1989). În 1990 ține două conferințe ca visiting professor la Chicago (pe 23 ianuarie și pe 9 februarie apoi în Italia, pe 9 aprilie 1990 la Siena-Arezzo despre Mythanalisis. In ultimul său an de viață, pe 20 aprilie 1991 participă la un colocviu la Cornell University cu lucrarea The body in Western Civilization. A survey of Recent Literature (v. bio-bibliografia lui Culianu în L.A.I. din 18 mai 1992, p. 7).

Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, este autorul a trei cărți publicate cu ajutorul lui Mircea Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză: Eros et magie à la Renaissance. 1484 1984, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.

Implicare civică[modificare | modificare sursă]

Deși membru PCR la plecarea din țară și apropiat al „Red Brigades (en)” prin iubita sa Paola, pentru scurt timp arestată în 1977 într-o afacere de procurare de arme (v. Dialoguri întrerupte, 2007), Culianu a fost un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu a continuat și în anii ´70-´80, după emigrarea sa în Occident, în dosarul CNSAS existând rapoarte despre el datate din 1973 sau 1984 - 1985, perioade în care se afla în lagărul de refugiați de la Latina și, respectiv, în Olanda, la Groningen.[6]

Ioan Petru Culianu a scris numeroase articole de tentă politică pe care le-a publicat în săptămânalul Lumea liberă românească din New York (adunate postum în volumul Păcatul împotriva spiritului), articole împotriva statului totalitarist, fie el comunist, fie fascist. Mișcarea legionară a fost de asemenea o țintă a sa, ironizând-o în nuvela „Jormania” drept „Garda de Lemn”.[7]

Opere[modificare | modificare sursă]

Scrieri in limbi straine[modificare | modificare sursă]

  • ll rotolo diafano, Roma, Elliot, 2010
  • Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978; Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
  • The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992
  • Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991
  • Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990 Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990
  • La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989, povestiri
  • I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989
  • Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L"Erma" di Bretschneider, 1985
  • Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984
  • Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984
  • Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
  • Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981
  • Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981

Studii de istorie a religiilor[modificare | modificare sursă]

  • Eros și magie în Renaștere. 1484, București, Nemira, 1994, 1999; Iași, Polirom, 2002
  • Călătorii în lumea de dincolo, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007
  • Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie și mituri, București, Nemira, 1995; Iași, Polirom, 2004
  • Eliade/Culianu, Dicționar al religiilor, București, Humanitas, 1993, 1996; Iași, Polirom, 2007
  • Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern, București, Nemira, 1999; Iași, Polirom, 2005
  • Experiențe ale extazului, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004
  • Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006
  • Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
  • Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005
  • Religie și putere (Culianu, în colab,), Nemira, 1996; Polirom, 2006
  • Studii românești I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006
  • Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007
  • Jocurile minții.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002
  • Iocari serio. Știința și arta în gîndirea Renașterii, Polirom, 2003
  • Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003
  • Dialoguri întrerupte. Corespondență Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2004

Ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Pergamentul diafan,București, Nemira,1994
  • Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, București, Nemira, 1996; Iași, Polirom, 2002
  • Hesperus (roman), București, Univers, 1992; București, Nemira, 1998; Iași, Polirom, 2004
  • Arta fugii, Iași, Polirom, 2002
  • Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iași, Polirom, 2005, 2007[8]
  • Tozgrec (roman), Iași, POLIROM, 2010

Opere scrise in colaborare[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)

Cărți despre Culianu[modificare | modificare sursă]

  • Dorin David, "De la Eliade la Culianu. I", Eikon, 2010
  • Elemire Zolla, Ioan Petru Culianu, Alberto Tallone Editore, 1994
  • Ted Anton, Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu, Northwestern University Press, 1996, versiunea in limba română, Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu, traducere de Cristina Felea. Prefața de Andrei Oișteanu, Bucuresti, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2005
  • Claudio Gatti, Il Presagio. Un thriller esoterico, Milano, Rizzoli, 1996; versiunea în limba română, Prevestirea. Thriller esoteric, traducere de Geo Vasile, Iași, Polirom, 2005[9]
  • Andrei Oișteanu, Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, secțiunea „In memoriam Ioan Petru Culianu”, București, Nemira, 1997, ediția a II-a, 1998
  • Ion Coja, Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, București, Editura Miracol, 1999
  • Nicu Gavriluță, Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale, Iași, Polirom, 2000
  • Nicu Gavriluță (coord.), Ioan Petru Culianu. Memorie și interpretare, Iași, 2002
  • ***, Essays in Memory of Ioan Petru Culianu. Edited by Sorin Antohi, vols. I-II, București, Nemira, 2001
  • Sorin Antohi (coord.), Ioan Petru Culianu. Omul și opera, Iași Polirom, 2003
  • Matei Călinescu, Despre Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Iași, Polirom, 2002; ediția a II-a, 2005
  • Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2007
  • Marcello de Martino, Mircea Eliade esoterico. Ioan Petru Culianu e i 'non detti', Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
  • Horia-Roman, Patapievici, Ultimul Culianu, București, Humanitas, 2010.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tereza Culianu-Petrescu, „O biografie”, Observator Cultural, nr. 87, oct. 2001
  2. ^ Valeriu Gherghel, „În urmă cu 15 ani”, Ziarul de Iași, 27 mai 2006
  3. ^ Pagina In memoriam - Ioan Petru Culianu pe situl Spiritus
  4. ^ Gabriela Adameșteanu, „De vorbă cu Ioan Petru Culianu”, Revista 22, An XII, nr.21 (586), 22-28 mai 2001
  5. ^ Andrei Oișteanu, „15 ani fara Culianu”, Revista 22, 19 mai 2006
  6. ^ Andrei Oișteanu, „Asasinarea lui Culianu. După 20 de ani”, Revista 22, 17 mai 2011
  7. ^ ***, „Magie, ascensiune celestă, gnoze și Ioan Petru Culianu”, Revista 22, 25 august 2003
  8. ^ Jocul de smarald, un roman inedit de Ioan Petru Culianu, tradus la Polirom, 11 aprilie 2005, Amos News, accesat la 19 iunie 2013
  9. ^ O carte despre Petru Culianu: 'Prevestirea' de Claudio Gatti, 16 august 2005, Amos News, accesat la 19 iunie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ioan Petru Culianu.