Invaziile japoneze în Coreea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Invaziile japoneze în Coreea sunt două campanii militare (1592 și 1597)[Nota 1], întreprinse de către conducătorul militar japonez Hideyoshi Toyotomi cu scopul de a cuceri Coreea și China. După moartea lui Hideyoshi, noua guvernare a Japoniei a ordonat retragerea trupelor din Coreea.

Prima campanie (1592-1593)[modificare | modificare sursă]

Lansarea atacului[modificare | modificare sursă]

Cucerirea Seul-ului[modificare | modificare sursă]

Asedierea Jinju[modificare | modificare sursă]

Intervenția Ming[modificare | modificare sursă]

Coreenii nu au fost capabili să alunge singuri forțele japoneze de pe teritoriul lor. În ciuda diferitelor dificultăți logistice și organizatorii ale armatelor japoneze, coreenii nu au reușit să oprească invazia japoneză fără intervenția unui factor extern, Ming.[1]

Istoricul coreean Yu Song-nyong a afirmat că victoriile marinei coreene au blocat toate strategiile invadatorilor, ,,tăind unul dintre brațele” cu care Japonia dorea să învăluie Coreea, izolând armata lui Konishi Yukinaga de la Pyeongyang și apărând apele apele teritoriale ale Chinei de atacul japonez, astfel încât ,,Armata Celestă” să poată veni pe uscat pentru a ajuta Coreea.[2]

Văzând criza din Joseon, împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi.[3]

Guvernatorul local din Liaodong a răspuns în cele din urmă cererii de ajutor pentru a captura Pyeongyang din partea regelui Seonjo, trimițănd o mică armată formată din 5000 de soldați conduși de Zu Chengxun.[4] Această forță de cavalerie a înaintat aproape fără obstacole și a intret în Pyeongyang dar a fost înfrântă prompt și decisiv de trupele japoneze din oraș. Unul dintre generalii de la comandă, Shi Ru, a fost ucis în această operațiune. În a doua jumătate a anului 1592, Ming a trimis echipe de investigare la Pyeongyang pentru a clarifica situația.[5] Ming și-a dat seama complet de situație și a luat decizia de a face o remobilizare completă în septembrie 1592.

Dar, atunci a devenit clar că problema nu era una care să poată fi rezolvată doar cu forțele locale. Astfel împăratul Ming a mobilizat și trimis o armată mare în 1593, condusă de generalul Li Rusong și inspectorul imperial  Song Yingchang, primul fiind unul dintre fii magistratului militar al dinastiei Ming, Li Chengliang iar celălalt un ofițer birocratic (legea militară din Ming prevedea că orice ofițer militar trebuie să fie însoțit de un birocrat numit de Curtea Imperială care acționa ca și superiorul generalului). Potrivit colecției de scrisori lăsate de Song Yingchang, armata număra în jur de 40000 de soldați,[6] fiind compusă în cea mai mare parte din garnizoanele nordice inclusiv 3000 de oameni care aveau experiență în lupta împotriva piraților japonezi fiindcă luptaseră sub comanda lui  Qi Jiguang.

Asedierea Phenian-ului[modificare | modificare sursă]

A doua campanie (1597-1598)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În istoriografia japoneză ele sunt cunoscute sub denumirea de Războiul din era Bunroku (en) (文禄の役 Bunroku-no-eki?) și Războiul din era Keichō (en) (慶長の役 Keichō-no-eki?).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cambridge History of Japan, Volume 4, p279
  2. ^ Cambridge History of Japan, Volume 4, p279
  3. ^ "The annual records of the Joseon Dynasty". 26 (宣祖 25年 5月 29日 / 29 mai 1592). Retrieved 2013-08-29. "時或欲請兵天朝, 大臣以爲: “遼、廣之人, 性甚頑暴, 若天兵渡江, 蹂躪我國, 則浿江以西未陷諸郡, 盡爲赤地。” 兩議爭論, 日久不決, 聞天朝差崔世臣、林世祿等來, 大臣啓遣柳根托以迎慰, 實欲我國疲破之狀面陳, 天兵難於久住之意。今差官不到平壤, 自義州回去, 故有是啓。"
  4. ^ Tony Jaques (2007). Dictionary of Battles and Sieges: P-Z. Greenwood Publishing Group. ISBN 978-0-313-33539-6.
  5. ^ "The annual records of the Joseon Dynasty". 26 (宣祖 25年 5月 29日 / 29 mai 1592). Retrieved 2013-08-29. "兵部尙書石星密諭遼東, 遣崔世臣、林世祿等。 以採審賊情爲名, 實欲馳至平壤, 請與國王相會, 審其眞僞而歸。"
  6. ^ letter by Song YingChang in an official report back to the court on 16 februarie 1593 states 已到兵丁三萬八千五百三十七人員, a total of 38,537 men have arrived