Intoxicația cu cianură
| Otrăvire cu cianură | |
 | |
| Specialitate | medicină de urgență  |
|---|---|
| Simptome | convulsie |
| Cauze | cianură |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 989.0 |
| ICD-10 | T65.0 |
| ICD-9-CM | 989.0[1] |
| DiseasesDB | 3280 |
Modifică date / text  | |
Intoxicația cu cianură este un tip de intoxicație care rezultă din expunerea la mai multe tipuri de cianură.[2] Printre primele simptome se numără dureri de cap, amețeli, ritm cardiac accelerat, dificultăți respiratorii și vărsături.[3] Acestea pot fi urmate de convulsii, ritm cardiac încetinit, tensiune arterială scăzută, pierderea cunoștinței și stop cardiac.[3] Simptomele apar, de obicei, în decurs de câteva minute.[3][4] Dacă persoana supraviețuiește, pot apărea probleme neurologice pe termen lung.[3]
Compușii toxici care conțin cianură includ gazul de cianură de hidrogen și o serie de săruri de cianură.[3] Intoxicația este relativ frecventă în urma inhalării de fum provenit de la un incendiu de locuință.[3] Alte căi potențiale de expunere includ locurile de muncă implicate în lustruirea metalelor, anumite insecticide, medicamentul nitroprusiat și anumite semințe cum ar fi cele de mere și de caise.[4][5][6] Formele lichide de cianură pot fi absorbite prin piele.[7] Ionii de cianură interferează cu respirația celulară, ceea ce duce la incapacitatea țesuturilor organismului de a utiliza oxigenul.[3]
Diagnosticul este adesea dificil.[3] Poate fi suspectat la o persoană care a fost implicată într-un incendiu de locuință și care prezintă unnivel scăzut al stării de conștiență, tensiune arterială mică, sau un nivel ridicat de lactat în sânge.[3] Nivelurile de cianură din sânge pot fi măsurate, însă acest lucru necesită timp.[3] Nivelurile de 0,5–1 mg/L sunt considerate mici, 1–2 mg/L moderate, 2–3 mg/L severe, iar valorile mai mari de 3 mg/L duc, în general, la deces.[3]
Dacă se suspectează expunerea, persoana trebuie îndepărtată de la sursa de expunere și decontaminată.[4] Tratamentul implică îngrijire de susținere și administrarea de oxigen 100%.[3][4] Hidroxocobalamina (vitamina B12a) pare a fi eficientă ca antidot și este, în general, tratamentul de primă linie.[3][8] De asemenea, se poate administra tiosulfat de sodiu.[3] De-a lungul istoriei, cianura a fost folosită pentru sinucideri în masă și de către Germania Nazistă în scopuri de genocid.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Monarch Disease Ontology release 2018-06-29” (ed. 2018-06-29). . Wikidata Q55345445. Accesat în .
- ^ Dorland's Illustrated Medical Dictionary (în engleză) (ed. 32). Elsevier Health Sciences. . p. 1481. ISBN 978-1455709854.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Anseeuw, K; Delvau, N; Burillo-Putze, G; De Iaco, F; Geldner, G; Holmström, P; Lambert, Y; Sabbe, M (februarie 2013). „Cyanide poisoning by fire smoke inhalation: a European expert consensus”. European Journal of Emergency Medicine. 20 (1): 2–9. doi:10.1097/mej.0b013e328357170b. PMID 22828651.
- ^ a b c d e Hamel, J (februarie 2011). „A review of acute cyanide poisoning with a treatment update”. Critical Care Nurse. 31 (1): 72–81; quiz 82. doi:10.4037/ccn2011799. PMID 21285466.
- ^ Hevesi, Dennis (). „Imported Bitter Apricot Pits Recalled as Cyanide Hazard”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Sodium Nitroprusside”. The American Society of Health-System Pharmacists. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Hydrogen Cyanide – Emergency Department/Hospital Management”. CHEMM. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Thompson, JP; Marrs, TC (decembrie 2012). „Hydroxocobalamin in cyanide poisoning”. Clinical Toxicology. 50 (10): 875–85. doi:10.3109/15563650.2012.742197. PMID 23163594.