Insula Santinelei de Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Insula Santinelei de Nord
North Sentinel Island.jpg
2009 NASA a fotografiat Insula Santinelă de Nord.
Geografie
Nth Sentinel locale.png
Coordonate11°33′N 92°15′E
ArhipelagSentinel Islands[*]  Modificați la Wikidata
Suprafață72 km²
Țară
 India
Uniune teritorialăInsulele Andaman și Nicobar
Demografie
Populație250 to 300[1] (2005)
Grupuri etniceSantinelezi[2]
Golful Bengal, cu Insulele Andaman la sud de Myanmar

Insula Santinelei de Nord este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud.[2] O mare parte din insulă este împădurită.[4] Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali

Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe Insula Santinelei de Nord. Populația este estimată între 50 și 400 de indivizi..[2] Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii oameni care au rămas neinfluențați de civilizația modernă .[5] Populația este supusă riscurilor unor potențiale boli infecțioase la care nu au imunitate, respectiv și a violenței din partea intrușilor Guvernul Indian a declarat întreaga insulă, care are dimensiunile Manhattan-ului, precum și întinderile de apă din jurul acesteia, pe o rază de circa 9 kilometri, drept zonă de excludere.[6]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istorie timpurie[modificare | modificare sursă]

Populația Onge era conștientă de existența Insulei Santinelei de Nord, iar numele pe care i l-au dat era Chia daaKwokweyeh.[2][7] Aceștia au puternice similarități din punct de vedere cultural.[7] Cu toate acestea, Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord.[2][7]

Explorarea britanică[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, Diligent, al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului de vară din același an, nava comercială indiană Nineveh, a naufragiat pe un recif din apropierea insulei. Cei 106 supraviețuitori, pasageri și membrii ai echipajului, au ajuns pe insulă și au fost atacați de către băștinași. Supraviețuitorii au fost totuși recuperați de către o patrulă a Marinei Regale.

O expediție condusă de Maurice Vidal Portman, un administrator guvernamental, care spera să cerceteze băștinașii și obiceiurile acestora, a debarcat cu succes pe Insula Santinelei de Nord în ianuarie 1880. Grupul a găsit o rețea de poteci și câteva sate mici abandonate. După câteva zile, șase băștinași (un cuplu de bătrâni și patru copii) au fost capturați și duși la Port Blair. Ofițerul colonial care s-a ocupat de răpirea acestora a raportat că toți cei din grup "s-au îmbolnăvit rapid, iar bărbatul în vârstă și femeia au murit, așa că cei patru copii au fost trimiși înapoi pe insulă cu daruri" [2][5][8]

O a doua debarcare a fost făcută de către Portman la 27 august 1883, după ce, erupția vulcanului Krakatau, a fost interpretată greșit ca fiind un foc de armă și s-a crezut că este un semnal de salvare al unei nave. O patrulă de salvare a debarcat pe insulă și a lăsat daruri pentru băștinași înainte să se intoarcă la Port Blair.[2][8] Portman a mai vizitat insula de câteva ori între ianuarie 1885 și ianuarie 1887.[8]

Istoria recentă[modificare | modificare sursă]

Patrule de exploratori indieni cu ordinul de a stabili relații de prietenie cu locuitorii Santinelei de Nord, au debarcat la intervale de câțiva ani începând cu anul 1967.[2] În 1975, Leopold al III-lea al Belgiei, într-un tur al insulelor Andaman, a fost dus de către demnitarii locali, într-o croazieră de noapte în apele din jurul Insulei Santinelei de Nord.[5]Navele cargo MV Rusley și MV Primrose au naufragiat pe recifurile de coastă la mijlocul anului 1977, respectiv august 1981. Se cunoaște că băștinașii insulei au încercat să recupereze fierul din aceste epave. Locuitorii din Port Blair au vizitat și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991, operatorii specializați au primit autorizație pentru a dezmembra navele.[9]

Pe 2 august 1981, nava Primrose a naufragiat in reciful Insulei Santinelei de Nord. La câteva zile după, echipajul de nava blocată a observat niște oameni mici negri cu sulițe și săgeți care construiau plute pe plajă. Căpitanul navei Primrose a dat ordin prin radio pentru a se aduce arme de foc pentru echipaj, cu scopul de a se putea apăra, dar nu le-au primit din cauza unei furtuni care a blocat toate navele care se îndreptau spre ei. După o săptămână, echipajul a fost salvat de un elicopter contractat de Comisia Indiană pentru Petrol și Gaze Naturale.

Primul contact pașnic cu băștinașii Insulei Santinelei de Nord, a fost făcut de către Trilokinath Pandit, directorul Centrului de cercetări antropologice din India și de către colegii săi pe 4 ianuarie 1991.[10][11] Vizitele indienilor pe insulă au încetat în 1997.[2]

Băștinașii au supraviețuit cutremurului din Oceanul Indian din 2004, inclusiv tsunami-ului ce a urmat după acesta. La trei zile după eveniment, un elicopter al Guvernului Indian i-a observat pe câțiva dintre locuitori care au început să arunce cu săgeți și pietre spre aeronavă.[2][7][12] Chiar dacă tsunami-ul a afectat zonele de pescuit ale băștinașilor, se pare că aceștia s-au adaptat.[13]

Pe 26 ianuarie 2006, doi pescari au fost uciși de băștinași, când bărcile acestora s-au apropiat prea mult de insulă.[14]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta insulei

Înainte de cutremurul din 2004, Insula Santinelei de Nord avea aproximativ 72 km pătrați și avea o formă relativ pătrată.[2] Era o plajă îngustă care înconjura insula, în spatele căreia solul se ridica la 20 m, apoi progresiv până la 46 m [15] sau 122 m [3] aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg.[3] O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance",[3] se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului.


Situația politică[modificare | modificare sursă]

Încă din 1947, India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar[16]. Cu toate acestea, datorită faptului că nu au existat niciodată tratate cu oamenii de pe insulă, teritoriul a fost introdus sub protecția Indiei și face parte ca regiune autonomă de facto a Indiei.

Administrația Insulelor Andaman și Nicobar a declarat în 2005, că nu există intenția de a interveni asupra stilului de viață sau a habitatului locuitorilor Insulei Santinelei de Nord și că nu este interesată în a realiza alte contacte cu aceștia.[1]

Recensământ
Populație estimată[17]
1901 117
1911 117
1921 117
1931 70

Vezi și...[modificare | modificare sursă]

  • Autonomous regions of India
  • Uncontacted peoples

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Subir Bhaumik. "Extinction threat for Andaman natives" 5 March 2005. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "thewe" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m George Weber. „The Andamanese: Chapter 8: The Tribes”. pp. part 6. The Sentineli. Arhivat din original la . 
  3. ^ a b c d e National Geospatial Intelligence Agency (2014) p. 266. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "PSP2014" este definit de mai multe ori cu conținut diferit Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "PSP2014" este definit de mai multe ori cu conținut diferit Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "PSP2014" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  4. ^ Weber, George. The Andamanese: Chapter 2: They Call it Home”. Arhivat din original la . 
  5. ^ a b c Adam Goodheart (2000).
  6. ^ „The Island Tribe Hostile To Outsiders Face Survival Threat”. Accesat în . 
  7. ^ a b c d Pandya (2009) p. 362-363.
  8. ^ a b c Ratha; Pfeffer; Behera (1997) p. 288.
  9. ^ Pandya (2009) p. 342.
  10. ^ Ratha; Pfeffer; Behera (1997) p. 289.
  11. ^ McGirk, Tim (). „Islanders running out of isolation: Tim McGirk in the Andaman Islands reports on the fate of the Sentinelese”. The Independent. London. 
  12. ^ Buncombe, Andrew (). „With one last breath, a people and language are gone”. The New Zealand Herald. The Independent. Accesat în . 
  13. ^ Weber, George (). „The 2004 Indian Ocean Earthquake and Tsunami”. Arhivat din original la . 
  14. ^ Foster, Peter (). „Stone Age tribe kills fishermen who strayed on to island”. The Telegraph. London. 
  15. ^ Great Britain, Hydrographic Dept (1887) p. 257.
  16. ^ Weber, George. „The Andamanese: Chapter 1: Contact”. Arhivat din original la . 
  17. ^ Venkateswar (2004) p. 120.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]