Instituție financiară nebancară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Instituție financiară nebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit (bănci), ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege. În cazul României, înființarea și funcționarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.[1]

Instituțiile financiare nebancare, pot desfășura, în condițiile legii, următoarele activități de creditare:

  • a) acordare de credite, incluzând, fără se limita la:
credite de consum,
credite ipotecare,
credite imobiliare,
microcredite,
finanțarea tranzacțiilor comerciale,
operațiuni de factoring,
scontare,
forfetare;
  • b) leasing financiar;
  • c) emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanțare;
  • d) acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
  • e) acordare de credite către membrii asociașiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub formă juridică a caselor de ajutor reciproc;
  • f) alte forme de finanțare de natura creditului.

În funcție de natura activitații, instituțiile financiare nebancare au obligația de a se înscrie într-unul dintre registrele BNR: Registrul Special, Registrul General sau Registrul de Evidență. Instituțiile înscrise în registrele Special și General au obligația de a se constitui ca societăți comerciale pe acțiuni și sunt supravegheate de către Banca Națională a României.

IFN-urile în România[modificare | modificare sursă]

În România, ponderea creditelor acordate de IFN-uri a crescut de la 2,2% în 2003 la 6,5% din PIB în 2007, în condițiile în care creditele acordate de bănci ajungeau la nivelul de 40%[2]. Ponderea activelor IFN-urilor este de 10% din totalul activelor sistemului bancar (anul 2008)[2].

De regulă, împrumuturile nebancare sunt mai scumpe decât cele bancare și au o perioadă de rambursare mai mică. Dobânda anuală efectivă (DAE) poate ajunge și până la 80-90%.[3]

Noutățile 2013: Din statisticile Băncii Naționale, creditele nebancare în primul trimestru din 2013, în lei, au crescut cu foarte puțin față de aceeași perioadă a anului trecut, dar, foarte important, cele acordate în alte valute (în special cele în euro) au scăzut spectaculos. Per total, se confirmă observațiile: IFN-uri mai multe, clienți mai mulți, credite nebancare mai multe, dar sume mai mici.

În luna august 2015, creditarea în euro a IFN-urilor din România atinsese maximul ultimilor 2 ani, de 5,3 miliarde.

Accesarea creditelor nebancare[modificare | modificare sursă]

Creditele nebancare se pot obține după depunerea documentelor necesare solicitate de către respectiva Instituție Financiară. Procesul de evaluare și verificare a actelor, inclusiv semnarea contractelor, nu durează mai mult de 7 zile pentru creditele ipotecare nebancare, și poate ajunge până la 24 de ore pentru creditele de nevoi personale (produse de creditare rapidă).

Majoritatea Instituțiilor Financiare Nebancare solicită condiții minimale de eligibilitate. Generalizând, pentru accesarea unui credit nebancar trebuie îndeplinite următoarele condiții:

  • Vârsta cuprinsă între 21 și 69 ani;
  • Domiciliul stabil pe teritoriul României;
  • Buletin sau carte de identitate;
  • Dovada unui venit minim permanent.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]