Sari la conținut

Inelul Unicornului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vedere artistică a curenţilor stelari din Calea Lactee.

Inelul Unicornului, cunoscut și sub numele de Curentul Unicornului, Supradensitatea Unicornului (în engleză Monoceros Overdensity[1]) și Structura Stelară a Anticentrului Galactic (în engleză: Galactic Anticenter Stellar Structure[2]), este un lung și complex filament de stele care înconjoară Calea Lactee.

Caracteristici fizice

[modificare | modificare sursă]

Descoperit în 2002, Inelul Unicornului are circa 200.000 de ani-lumină (a.l.) lungime și conține circa 100 de milioane de mase solare ().[3] Înconjoară Centrul Galactic la o distanță de circa 16,5 ± 1,5 kpc (∼53 800 a.l.)[1]

Schemă care arată poziţionarea coordonatelor galactice.


...

Inelul Unicornului a fost descoperit în 2002 prin observațiile făcute în programul Sloan Digital Sky Survey.[4][5]

Diverse ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor ipoteze, însăși forma structurii este pusă în cauză.

Una dintre ele afirmă că inelul ar fi un component al unui curent stelar izvorât din fuziunea unei galaxii cu Calea Lactee.[6] O altă ipoteză pretinde că inelul nu este unul, ci mai degrabă un component al formei ondulate a discului galactic.

Vestigii ale unei fuziuni galactice

[modificare | modificare sursă]
Galaxia Pitică din Săgetătorul.

Brațele spirale și curenții stelari din Calea Lactee ar putea fi rezultatul unui impact cu o galaxie mai mică.[7]

Inelul Unicornului ar putea fi rezultatul fuziunii Galaxiei Pitice din Câinele Mare sau a Galaxiei Pitice din Săgetătorul cu Galaxia Noastră (Calea Lactee). Astfel, în 2011, cercetători au publicat în revista Nature simulări informatice ale fuziunii dintre Calea Lactee și Galaxia Pitică din Săgetătorul, fuziuni care arată crearea de inele.[8][9][10][11]

Galaxie ondulată

[modificare | modificare sursă]
Carte stellaire de l'environnement proche du Soleil (ici en bleu au centre) dans la Voie lactée, comprenant les 2.000 étoiles les plus brillantes situées à moins de 500 parsecs, d'après les relevés du satellite Hipparcos. Le centre galactique serait situé 8.000 parsecs vers la droite. Le Soleil est illustré en bleu au centre. Le disque galactique est mis en évidence par la densité d'étoiles brillantes au centre de l'image en vue de côté.
Hartă stelară a mediului din apropierea Soarelui, cuprinzând cele 2.000 de stele mai strălucitoare, după releveurile satelitului Hipparcos. Discul galactic este pus în evidenţă prin densitatea stelelor strălucitoare din centrul imaginii.

În 2006, un studiu utilizând datele 2MASS repune în cauză natura inelului. Aceste date nu permit să se confirme structura în formă de inel și nici să se lege acesta din urmă cu un curent stelar.[12] Autorii afirmă că acest gen de supradensitate este frecvent în galaxiile cu discuri deformate și evazate. Alți membri ai comunității științifice au afirmat că structura Inelului Unicornului nu este mai mult decât o supradensitate produsă de evazarea și deformarea Căii Lactee.[13]

Astrofiziciana Heidi Jo Newberg de la Institututul Politehnic Rensselaer.

În 2015, un studiu făcut de Heidi Jo Newberg et al., după o nouă triere și o examinare a datelor oferite de Sloan Digital Sky Survey, sugera că Galaxia Noastră este în momentul de față cu 50% mai mare decât este admis în mod general.[14][15][16] Forma galaxiei este și ea revăzută. Discul galactic ar fi mai degrabă ondulat decât plat. Astfel, ar fi cel puțin patru ondulații în discul Căii Lactee. După aceste noi dimensiuni, Inelul Unicornului traversează discul.[17]

Un mod de a înțelege acest lucru este să-ți imaginezi că te afli pe ocean când valurile sunt foarte înalte, sau la capătul unui teren vălurit. Creșterea următoare a valurilor sau celelalte dealuri ar bloca vederea a ceea ce se află dincolo.[18] În aceeași optică, creșterea următoare în structura galactică blochează vederea a ceea ce se află dincolo. Este, se pare, o parte importantă a discului galactic. Bazat pe distanța Inelului Unicornului, diametrul Căii Lactee ar crește astfel de la 100.000-120.000 a.l. până la 150.000-180.000 a.l.[19]

Inelele galactice ar fi astfel ondulări care aparțin discului galactic, iar nu unor structuri independente de acesta din urmă.

Totuși, observațiile care provin de la Telescopul Anglo-Australian, publicate în 2007, sugerează că un disc deformat nu poate crea structura observată. Ea ar fi mai degrabă creată fie de o erupție a discului galactic, fie ar avea o origine extragalactică.[20]

  1. ^ a b Slicing the monoceros overdensity with suprime-cam (în engleză), 754,  
  2. ^ The chemical evolution of the monoceros ring/galactic anticenter stellar structure (în engleză), 720,  
  3. ^ The Ghosts of Galaxies Past (în engleză), 296 (4), , pp. 40–45 
  4. ^ Jo Newberg 2015.
  5. ^ The Ghost of Sagittarius and Lumps in the Halo of the Milky Way (în engleză), 569 (1), , pp. 245–274 
  6. ^ Peñarrubia 2005.
  7. ^ Star-Crossed: Milky Way's Spiral Shape May Result from a Smaller Galaxy's Impact (în engleză),  
  8. ^ The Sagittarius impact as an architect of spirality and outer rings in the Milky Way (în engleză), 477,  
  9. ^ Sagittarius Impact as an Architect of Spirality and Outer Rings in the Milky Way: Movie #2 en pe YouTube
  10. ^ „Visualizations of evolved disk end states in the simulation suite”. 
  11. ^ Supplementary information (în engleză), 477,  
  12. ^ Outer structure of the Galactic warp and flare: explaining the Canis Major over-density (în engleză), 451 (2), , pp. 515–538 
  13. ^ Comments on the "Monoceros" affair (în engleză) 
  14. ^ La Voie lactée est-elle beaucoup plus grande qu'on le pensait ? (în engleză),  
  15. ^ „The Corrugated Galaxy—Milky Way May Be Much Larger Than Previously Estimated”. Arhivat din original la . 
  16. ^ „A "rippled" Milky Way may be 50 percent larger than previously estimated”. 
  17. ^ „This 'corrugated' view of the Milky Way just made our home galaxy a LOT bigger”. Arhivat din original la . 
  18. ^ „The density of light detected in the Milky Way reveals a rippling contour”. 
  19. ^ Rings and Radial Waves in the Disk of the Milky Way (în engleză), 801 (2),  
  20. ^ The AAT/WFI survey of the Monoceros Ring and Canis Major dwarf galaxy (în engleză), 376 (3), , pp. 939–959 
  • The Monoceros Ring, and Other Substructure Near the Galactic Plane (ed. 1), Springer, , ISBN 978-3-319-19335-9 
  • A Comprehensive Model for the Monoceros Tidal Stream (ed. 1), PN,  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]