Independență (filozofie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Conceptul de independență definește generic lipsa de legătură, lipsa de condiționare de orice fel, între două modalități reflectate într-o conștiință, între două individualități reciproc conștientizate, sau între o modalitate și individualitate în care se particularizează și se conștientizează.

Spre exemplu două obiecte sau evenimente sunt independente, când prezența distinctă modal a fiecăruia nu perturbă în niciun fel prezența și particularitatea existențială a celuilalt.

Doi indivizi sunt independenți când existențele și acțiunile fiecăruia nu interferă și nu se influențează în nici un fel.

Clasificări[modificare | modificare sursă]

Independențe concrete și abstracte[modificare | modificare sursă]

  • Independențele concrete vizează lipsa de condiționare între forme sau procese naturale.
  • Independențele abstracte vizează autonomia funcțională a sistemelor informaționale, lipsa de condiționare între stările operante, cognitive sau afective, ale subiecților.

După curentul filozofic[modificare | modificare sursă]

În gândirea metafizică se discută despre autonomia sau dependența realității de subiect. Aici se discern două curente filozofice principale, anume:

  • Materialismul, care afirmă independența realității de subiect, asta însemnând că toate obiectele și procesele naturale sunt externe și autonome de prezența, percepția și reflectarea conceptuală a subiectului.
  • Idealismul, care declară că subiectul este autorul formei fenomenale a realității, lumea neexistând și neputând principial exista fără subiect.

Independența logică[modificare | modificare sursă]

Independența logică definește un sistem de axiome drept independent dacă nici una din axiome nu rezultă din combinații ale celorlaltora.