Ileana Hogea-Velișcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ileana Hogea-Velișcu
Date personale
Născută (83 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieorientalistă[*] Modificați la Wikidata

Ileana Hogea-Velișcu (n. 15 iulie 1936, Sudiți, județul Ialomița) este sinolog, profesor universitar, traducătoare de literatură chineză veche și modernă și scriitoare din România.[1]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 15 iulie 1936 în satul Sudiți, județul Ialomița.

Primele șapte clase le urmează la Sudiți. Între 1950-1954, este elevă la Școala Pedagogică de Învățătoare din Călărași. Între 1954-1955, este studentă la Universitatea din București, Facultatea de Filologie, Sectia de limba rusă. Între 1955-1962, este studentă, bursieră a statului român, în Republica Populară Chineză unde se specializează în limba chineză. În 1976, obtine titlul de doctor în filologie cu teza de literatura universală și comparată: Receptarea literaturii chineze în România. În 1976, obtine a doua licență la Facultatea de Limba și Literatura română, Universitatea din Bucuresti.

Din 1962 și până în 2010, a predat limba chineză la Universitatea din București, ca profesor titular. Între anii 1990-2004 a fost profesor la Universitatea „Hyperion”, unde a înființat Catedra de Limba chineză, pe care o susține ca unic profesor, acoperind toate disciplinele de studiu și scoțând mai multe promoții de absolvenți.

Începând cu anul 2006, este profesor titular de literatură chineză la Facultatea de limbi și literaturi străine, Universitatea „Spiru Haret” din București, iar apoi, din 2011, la Universitatea creștină „Dimitrie Cantemir”.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Traducător al unor opere fundamentale din literatura chineză:

  • Cao Xueqin - Visul din Pavilionul roșu (în colaborare cu Iv Martinovici), Editura Minerva, 1975.
  • Qu Yuan - Poeme (în colaborare cu Iv Martinovici), Editura Univers, 1974.
  • Mituri și legende chinezești (în colaborare cu Iv Martinovici), Editura Ion Creangă, 1974.

Studii, monografii, dicționare[modificare | modificare sursă]

  • Literatura chineză veche, CMUB, București, 1975.
  • Dicționar de literatură chineză clasică și modernă, Editura Științifică șiEnciclopedică, 1983.
  • Formare și transformare în arta spectacolului chinez, CMUB, 1984.
  • Limba chineză veche. Morfo-sintaxă. Lexic. CMUB, 1984
  • Limba chineză pentru români. Editura Universității din Beijing și Editura Grand din București, 1996.

Publică la edituri de prestigiu și în presa literară peste 20 de volume și circa 500 de studii de sinologie. Împreuna cu profesorul-românist Ren Yuan redactează Limba chineza pentru români, vol. I, II. Lucrează la o serie proiecte cu profesorii chinezi Feng Zhichen si Ding Chao, româniști renumiți.[2]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România (1990), membră a Asociației Internaționale de predare a limbii chineze în străinătate, Beijing (1987) și a Asociației Române de prietenie cu R.P. Chineză (1995).

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Academia Chineză de Studii Social-politice o include în Who’s who, Prietenii Poporului chinez – Friends of China Directory, Ediția „Princeps”, Editura „Hong Qi”, Beijing, 1996, pp. 389–390.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Crăciun, Boris; Daniela Crăciun-Costin Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului, 2011, p.246.
  2. ^ Vișan, Florentina; Bălan, Luminița; Luca, Dinu, Studii de sinologie, Editura Universității din București, 2006, p. 318-319.