Igor al Kievului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Igor al Kievului
Igor RC.png
Igor al Kievului
Date personale
Născut877 d.Hr.[1][2][3] Modificați la Wikidata
Decedat945 d.Hr. (68 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Korosten, Ucraina Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiRuric[1][4][3]
Efanda[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuOlga din Kiev ()[1][4][5][3] Modificați la Wikidata
CopiiSviatoslav I al Kievului
Uleb Igorevich[*] Modificați la Wikidata
CetățenieRusia Kieveană Modificați la Wikidata
Religiepăgânism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata

Igor I (în slavona veche: Игорь; în nordica veche: Ingvar Røriksen, n. 877 d.Hr.[1][2][3] – d. 945 d.Hr.,[2][1][3] Korosten, Ucraina) a fost un conducător vareg al Rusiei Kievene din 912 până în 945.[6] A fost fiul lui Ruric, primul conducător al Rusiei Kievene și tatăl lui Sviatoslav I al Kievului și soțul Olgăi din Kiev.[6]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Informații despre Igor provin în mare parte din Cronica vremurilor trecute (scrisă la începutul secolului al XII-lea). Acest document îl descrie pe Igor ca fiul lui Ruric, primul conducător al Rusiei Kievene:

6378–6387 (870879). Pe patul de moarte, Ruric a dat teritoriile sale în grija lui Oleg, care îi era rudă, și i l-a încredințat lui Oleg pe fiul său Igor, pentru că acesta era foarte tânăr.

6388–6390 (880882). Oleg a părăsit Novgorod, luând cu el mulți războinici varegi, slavi și toți krivicii. Astfel, a sosit la Smolensk, a capturat orașul și a înființat acolo o garnizoană. Mai departe a capturat Liubeci, unde a înființat o altă garnizoană. Apoi a venit pe dealurile Kievului și a văzut cum domneau acolo Askold și Dir. Și-a ascuns războinicii după niște stânci, i-a lăsat pe alții în urmă și a mers înainte purtând copilul Igor. El a ajuns astfel la poalele Dealului Ungur și, după ce și-a ascuns trupele, a trimis mesageri la Askold și Dir, prezentându-se ca un negustor în drumul său spre Grecia, cu o misiune din partea lui Oleg și a lui Igor, fiul prințului și i-a ademenit pe Askold și Dir cerându-le să vină să-i salute. Askold și Dir au ieșit imediat. Apoi toți ostașii au sărit din ascunzătorile lor și Oleg le-a spus lui Askold și Dir: „Nu sunteți prinți, nici măcar nu aveți rude prinți, dar eu sunt de viță domnească”. Igor a fost apoi adus și Oleg a anunțat că este fiul lui Ruric. Apoi i-au ucis pe Askold și Dir, i-au dus pe deal, i-au îngropat acolo, pe dealul acum cunoscut sub numele de Dealul Ungur, unde se află acum castelul din Ol'ma.[7]

Oleg apare în Cronica vremurilor trecute ca fiind vărul tatălui Igor. Deoarece el a ocupat Kievul și l-a făcut capitala Rusiei Kievene, el și nu Rurik este uneori considerat fondatorul Rusiei Kievene. În tratatul ruso-bizantin din 911, Oleg a fost numit „Marele Duce al Rusiei”, adică în sursa documentară el era considerat nu un regent sub Igor, ci un conducător suveran. Oleg a condus ca regent în locul lui Igor până în toamna anului 912 când, potrivit Cronicii vremurilor trecute, a murit din cauza unei mușcături de șarpe.

În 903, Igor a adus-o pe soția sa din Pskov, Olga, care avea 13 ani, iar Igor avea în acel moment 25. Având în vedere că fiul lui Igor și al Olgăi, Sviatoslav s-a născut în 942 (când Olga avea 52 de ani), datele din cronici sunt extrem de îndoielnice.[8][9] În 907, Oleg a plecat într-o călătorie la Bizanț și l-a lăsat pe Igor la conducerea Kievului. După moartea lui Oleg în 912, Igor a devenit conducătorul Rusiei Kievene. În consecință, datele morții lui Oleg și, în implicit, începutul domniei lui Igor sunt condiționate.

În 914, Igor i-a învins pe drevleni. În 915, îndreptându-se în ajutorul Bizanțului împotriva bulgarilor, pecenegii au apărut pentru prima dată în Rusia. Igor a ales să nu aibă conflicte cu ei, dar în 920 el însuși a condus o campanie militară împotriva acestora.[10]

Igor a asediat de două ori Constantinopolul în 941 și 944 și, cu toate că focul grecesc a distrus o parte a flotei sale (formată din zece mii de nave), a încheiat cu împăratul roman din răsărit Constantin al VII-lea un tratat favorabil (945), al cărui text s-a păstrat în cronică. În 913 și 944, rusii au jefuit arabii în Marea Caspică în timpul expedițiilor caspice ale rusilor, dar nu este clar dacă Igor a avut vreo legătură cu aceste campanii.[11]

Prințul Igor cere tribut Drevlenilor, de Klavdiu Lebedev (1852–1916).

Igor a fost ucis în timp ce aduna tributul din partea drevlenilor în 945. Istoricul și cronicarul bizantin, Leon Diaconul (născut în 950), descrie modul în care Igor a fost ucis: "Au aplecat doi mesteceni până la picioarele prințului și i-au legat de picioarele sale; apoi au dat drumul copacilor să se îndrepte, spintecând astfel trupul prințului”.[12] Soția lui Igor, Olga din Kiev, i-a răzbunat moartea pedepsindu-i pe drevleni. Cronica vremurilor trecute îl învinovățește pentru moartea sa, datorată propriei lăcomii excesive, indicând că a încercat să strângă tributul pentru a doua oară în aceeași lună. În consecință, Olga a schimbat sistemul de adunare al tributului (poliudie) în ceea ce poate fi considerat prima reformă legală înregistrată în Europa de Est.[13]

Controversă[modificare | modificare sursă]

Revizuind drastic cronologia Cronicii vremurilor trecute, Constantin Zuckerman susține că Igor a domnit de fapt timp de trei ani, între vara anului 941 și până moartea sa la începutul anului 945. El explică că epoca de 33 de ani a domniei sale așa cum apare în cronică este rezultatul interpretării defectuoase a autorului său din surse bizantine.[14] Într-adevăr, nicio activitate a lui Igor nu este înregistrată în cronică înainte de anul 941.

Vezi si[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Q25865496[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d „Igor al Kievului”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c d e f Q25376838[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Igor Rurikovich[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Q24465685[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ a b Igor Rurikid b. 878 d. 945, rodovid.org
  7. ^ Translated and edited by Cross, S. H. and Sherbowitz-Wetzor, O. P. (). „The Russian Primary Chronicle: Laurentian Text” (PDF). Crimson Printing Company, Cambridge, Massachusetts. pp. 60–61. Accesat în . 
  8. ^ Despre metodele de calcul a datelor evenimentelor din istoria rusă din secolele IX - X de către cronicari vezi articole de V. G. Lushin, „Unele caracteristici ale segmentării cronologice a veștilor timpurii ale povestirii anilor trecuți” și „Simetria cronicilor din secolele IX - începutul secolului al XI-lea”. în colecția „Note istorice și arheologice”. [Carte] I. 2009. S. 22 - 38.
  9. ^ Andrey Chernov consideră că cei doi s-au cunoscut în anul 913 când Olga acea vârsta de 10 ani [1];
  10. ^ Conform Cronicii Patriarhului (Никоновская летопись) mai devreme, în 875, Askold a mers împotriva pecenegilor.
  11. ^ Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul, Domnia împăratului Roman I Lecapenos
  12. ^ Tarasenko, Leonid (). „Korosten (Iskorosten): A small town with a great history”. geocities.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Primary Chronicle 80-1 (line 6454).
  14. ^ Zuckerman, Constantin (). „On the Date of the Khazars' Conversion to Judaism and the Chronology of the Kings of the Rus Oleg and Igor: A Study of the Anonymous Khazar Letter from the Genizah of Cairo” (PDF). Volume 53. Revue des études byzantines (1): 237–270. doi:10.3406/rebyz.1995.1906. ISSN 0766-5598. Accesat în .