Ignatie Breanceaninov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ignatie Breanceaninov
Ignatiy2.jpg
Ignatie Breanceaninov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Q4369432[*][[Q4369432 (human settlement in Yurovsky municipality, Gryazovetsky District, Vologda Oblast, Russia)|​]], Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
Q4320733[*][[Q4320733 |​]], Rusia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTolga monastery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Russian Empire (black-yellow-white).svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
inginer Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare30 aprilie  Modificați la Wikidata
Semnătură
Signature of Ignatius Brianchaninov.png
Gloriole.svg Sfinți

Ignatie Breanceaninov (în rusă Игнатий Брянчанинов; născut Dmitri Alexandrovici Breanceaninov la 17 februarie S.V. 5 februarie 1807 – d. 30 aprilie S.V. 12 mai 1867) a fost un prelat al Bisericii Ortodoxe Ruse, episcop al Caucazului și al Mării Negre în secolul al XIX-lea, scriitor prolific de lucrări de spiritualitate. Este considerat sfânt cuvios în ortodoxismul rus, iar prăznuirea sa se face pe 30 aprilie.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie înstărită, care deținea mai multe proprietăți. Studiile le-a făcut la Școala Militară din Petersburg. Deși avea succes cu studiile, Ignatie Breanceaninov era profund nefericit acolo, dedându-se la o viață de rugăciune. În 1827 s-a îmbolnăvit grav și din acest motiv a trebuit să părăsească școala. Apoi și-a urmărit vocația monahală și în 1831 a depus votul monahal și a fost tuns cu numele de Ignatie. La scurt timp a fost hirotonit preot.

A fost ridicat repede la rangul de arhimandrit, iar la vârsta de 26 de ani era deja în fruntea mănăstirii Sf. Serghie din St. Petersburg. În 1857 a fost sfințit Episcop al Caucazului și Mării Negre, funcție din care s-a retras după patru ani pentru a se dedica scrisului.[1][2]

Sf. Ignatie a fost un scriitor prolific, marea majoritate a lucrărilor sale fiind despre trăirea duhovnicească și rugăciune. O parte a scrierilor sale au fost traduse în limba română, engleză etc. Deși inițial cărțile sale se adresau în primul rând călugărilor, ele sunt recomandate și mirenilor de către reprezentanți ai ortodoxiei, cum ar fi părintele Thomas Hopko.[3]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Cărți în limba română:

  • Experiențe ascetice, Editura Sophia, Ed. a 2-a, 2008, 802 pagini, ISBN 978-973-136-084-3
  • Fărâmiturile Ospățului, ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1996, 268 p. (traducere de: Andrei Andreicuț, arhiepiscop de Alba-Iulia)
  • Cuvânt despre moarte, Ed. Sophia, 2006 - ISBN 973-7623-76-8
  • Aripi duhovnicești pentru cei osteniți și împovărați (3 vol.), Ed. Sofia, 2001
  • Predici la Triod și Penticostar, Ed. Sophia - ISBN 973-8207-62-2
  • Experiențe ascetice (4 tomuri), Ed. Sophia
    • Despre rugăciunea lui Iisus. Experiențe ascetice, vol. I, Colecția "Părinți ruși" - ISBN 973-99692-3-2
    • Cuvinte către cei care vor să se mântuiască. Experiențe ascetice, vol. II, Colecția "Părinți ruși" - ISBN 973-99692-7-5
    • Aripi duhovnicești pentru cei osteniți și împovărați. Experiențe ascetice, vol. III, Colecția "Părinți ruși" - ISBN 973-8207-08-8
    • Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice. Experiențe ascetice, vol. IV, Colecția "Părinți ruși" - ISBN 973-8207-17-7
  • Predici la Octoih, Ed. Sophia, 2005 - ISBN 973-7740-48-3
  • Despre înșelare, Ed. Anestis
  • Ofranda monahilor contemporani, Editura Fundației Dosoftei
  • Cuvânt despre om, Editura Bunavestire, 2001
  • Despre vedenii, duhuri și minuni, Ed. Sophia, colecția "Părinți ruși" - ISBN 973-85654-0-5

Canonizarea ca sfânt[modificare | modificare sursă]

A fost canonizat de către Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse întrunit în anul 1988. Sfintele sale moaște se află la Mănăstirea Tolga, lângă Iaroslavl. [4]

Citate[modificare | modificare sursă]

  • Cel care nesocotește rugăciunea își nesocotește mântuirea; cel care renunță la rugăciune, renunță la mântuire.[5]
  • Mirenii și chiar călugării fără discernământ duhovnicesc sunt aproape întotdeauna atrași de șarlatani, impostori, ipocriți sau înșelați, pe care îi socotesc sfinți și slugi adevărate ale lui Dumnezeu.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arena, pag. vi-vii.
  2. ^ Deputatov, Nicholas. Campionul arenei
  3. ^ Hopko, Thomas. În arena duhovnicească
  4. ^ Sf. Ioan Maximovici, Proslăvirea ortodoxă a Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, Frăția "Sf. Gherman din Alaska", 1996, p. 20
  5. ^ Arena p. 218
  6. ^ citat din Arena de Thomas Hopko

Legături externe[modificare | modificare sursă]