Ietro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ietro
Tissot Jethro and Moses.jpg
Apariții
Jucat deDanny Glover  Modificați la Wikidata
Apariții înPrințul Egiptului
Cartea Exodului  Modificați la Wikidata
Profil
Sexulbărbat[*]  Modificați la Wikidata
Data nașteriisecolul al XIV-lea î.Hr.  Modificați la Wikidata
Data decesuluisecolul al XIV-lea î.Hr.  Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
cioban
profet al Islamului[*]  Modificați la Wikidata
LocuințăMidian⁠(d)
Relații
CopiiSefora  Modificați la Wikidata

Ietro (în ebraică:יתרו se pronunță Itro, în arabă: Shuayib) este un personaj biblic din Biblia ebraică, respectiv Vechiul Testament. El a fost un preot din Medan, tatăl Seforei, care a devenit soția lui Moise.[1] În Cartea Exodului 2,18, el este denumit Reuél, în schimb în Cartea Exodului 3,1 este numit Itro. Reuel (sau Raguel) și Ietro au fost persoane diferite, din tradiții biblice diferite.[2] După el se numește o pericopă a săptămânii din lectura Pentateuhului, pericopa Itro (Parashat Itro).

În Cartea Numeri 10,29 din Pentateuh este menționat Itro ca tatăl lui Hovav. De fapt, atât Ietro, cât și Reuel/Raguel și Hovav/Hobab au fost socrul lui Moise[3][4] (Biblia nu e coerentă).[2]

Sub numele arab Shuayib este menționat în Koran. Religia druzilor din Levant îl consideră pe Shuayib fondatorul spiritual al cultului său și proorocul principal al comunității lor. În plus druzii văd în el strămoșul al lor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985.
  2. ^ a b Meyers 2018, p. 81.
  3. ^ Harris, Stephen (). Understanding The Bible. McGraw-Hill Education. p. 69. ISBN 978-0-07-340744-9. J names Moses’ father-in-law as Reuel or Hobab, whereas E knows him as Jethro, priest of Midian. 
  4. ^ „Judges 4 / Hebrew – English Bible / Mechon-Mamre”. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Meyers, Carol (). Coogan, Michael D.; Brettler, Marc Z.; Newsom, Carol A.; Perkins, Pheme, ed. The New Oxford Annotated Bible: New Revised Standard Version (ed. Fifth). Oxford University Press. pp. 81–83. ISBN 978-0-19-027605-8.