Ierusalimul ceresc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Folio 55r din Apocalipsa din Bamberg, reprezintă îngerul ce îi dezvăluie lui Ioan Evanghelistul Noul Ierusalim, cu Mielul lui Dumnezeu în centrul său.

În Biblie, Ierusalimul ceresc sau Noul Ierusalim apare în versetele 3:12 și 21:2 din Apocalipsa lui Ioan. În creștinism, Ierusalimul ceresc este interpretat drept o (re)construcție reală sau figurativă a cetății sfinte, cetate a sfinților bisericii creștine și - prin extrapolare - se poate înțelege întreaga biserică creștină.

În creștinism[modificare | modificare sursă]

Geometrie[modificare | modificare sursă]

Îngerul măsoară Ierusalimul ceresc cu o trestie. În centru se află Mielul.

Ierusalimul ceresc este descris din punct de vedere geometric în versetele 21:16-17. Cetatea sfântă apare „în patru colțuri și cu lungimea tot atâta cât și lățimea. Și a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii lungimea și lărgimea și înălțimea sunt deopotrivă.” În proporțiile cetății „lungimea și lărgimea și înălțimea ei sunt deopotrivă.” Aceste proporții sunt interpretate fie prin forma unui cub fie prin a unei piramide.

O stadie antică avea 185 m, așadar lungimea, lărgimea și înălțimea cubului sau piramidei au toate câte 2220 km. Suprafața bazei cubului ar fi de cca. 4.9 milioane km2. Volumul cubului ar fi de cca. 10,94 miliarde km3.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Toni Victor Moldovan - Programul Terra, ediția a 2-a, pagina 71

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ierusalimul ceresc