Iarba surzilor
| White Mountain saxifrage | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicotidae |
| (neclasificat): | Core eudicots |
| Ordin: | Saxifragales |
| Familie: | Saxifragaceae |
| Gen: | Saxifraga |
| Specie: | S. aizoon |
| Nume binomial | |
| Saxifraga aizoon Mill. | |
Modifică text  |
|
Iarba surzilor (altă denumire: Saxifraga albă) (Saxifraga aizoon, Saxifraga paniculata) este o plantă din familia Saxifragaceae.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Tulpina este dreaptă, de 50–200 mm, ramificată spre vârf. Ramurile sunt arcuite în sus și au câte 2-5 flori cu petale albe sau alb-gălbui așezate în stea. Uneori petalele prezintă puncte roșii. Înflorește în lunile iunie-august. Frunzele de la baza tulpinii stau așezate unele peste altele în rozete rotunde, alipite de stânci. Au culoarea verde-cenușiu sau albăstrui. Frunzele au formă de limbă, sunt scorțoase și pe margini au dinți mărunți și ascuțiți. Dinții sunt orientați drept înainte, sunt cartilaginoși la vârf și acoperiți cu o crustă subțire de calcar. Se mai găsesc și rozete fără tulpini, izolate.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
În România se găsește pe stâncile calcaroase din munții Carpați.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Al. Beldie, C. Pridvornic - Flori din munții noștri, Ed. Științifică, București, 1959, pag. 80
- Flora mică ilustrată a României, Editura agrosilvică, 1966
- Sârbu Anca, Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universității din București, 1999.
- Lucia Popovici, Constanța Moruzi, Ion Toma - Atlas botanic, Editura didactică și pedagogică, București, 1985
- Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989
