Iakov Melioșin
| Iakov Melioșin | |
![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Polovskoe(d), Spassky Uyezd(d), gubernia Reazan(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (33 de ani) Kucerovka(d), Bolșekirsanovskoe(d), RSS Ucraineană, URSS |
| Cetățenie | |
| Ocupație | revoluționar politician tipograf[*] |
| Membru al Sfatului Țării | |
| Partid politic | PSDMR РСДРП(б)[*] |
| Cariera militară | |
| Activitate | |
| A luptat pentru | |
| Ramura | Armata Imperială Rusă Armata Roșie |
| Bătălii / Războaie | Revoluția rusă din 1905 Frontul de Est Frontul românesc Revoluția din Februarie Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 Războiul Civil Rus |
| Modifică date / text | |
Iakov Denisovici Melioșin (scris și Meleșin, în rusă Яков Денисович Мелешин; n. , Polovskoe(d), Spassky Uyezd(d), gubernia Reazan(d), Imperiul Rus – d. , Kucerovka(d), Bolșekirsanovskoe(d), RSS Ucraineană, URSS) a fost un revoluționar rus de origine evreiască,[1] vechi bolșevic, participant la Revoluția rusă din 1905 și la Revoluția din Februarie.[2] Între noiembrie 1917 și martie 1918 a fost președintele Comitetului Executiv al Sovietului gubernial din Basarabia. Pentru o scurtă perioadă, a fost deputat și în Sfatul Țării.[1]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la 25 noiembrie (7 decembrie stil nou) 1884 în satul Polovskoe, uezdul Spassk, Gubernia Riazan (în prezent raionul Spassk, Regiunea Riazan, Federația Rusă).[2]
A lucrat ca tipograf la Sankt Petersburg. În 1905 a aderat la RSDRP.[2] În cadrul sindicatului tipografilor a promovat linia partidului și a participat activ la Revoluția rusă din 1905. A fost arestat de mai multe ori și trimis în exil în Gubernia Oloneț.
În 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, a fost mobilizat în Armata Imperială Rusă și a luptat pe fronturile de nord-vest și sud-vest.
După Revoluția din Februarie 1917, a devenit unul dintre organizatorii sovietelor de soldați pe Frontul Românesc și a fost ales membru al Comitetului Executiv Central al RUMCEROD.
Între mai și decembrie 1917 a activat la Chișinău, unde a jucat un rol central în instaurarea puterii sovietice în Basarabia. A fost numit comisar al Comitetului Militar Revoluționar, președinte al Comitetului Executiv al Sovietului gubernial din Basarabia, comandant al garnizoanei și președinte al comitetului local al RSDRP(b).
La presiunile guvernului bolșevic din Petrograd, care tocmai preluase puterea, Sfatul Țării a inclus printre membrii săi trimiși de soviete și formațiunile militare bolșevice: Iakov Melioșin, Vasile Rudiev, Ivan Krivorukov, Teofil Cotoros și Ananii Zelvianski.[1] La insistențele lui Melioșin, guvernul bolșevic nu a recunoscut Sfatul Țării drept autoritate supremă în Basarabia.[1] Melioșin a fost unul dintre principalii organizatori ai rezistenței bolșevice împotriva intervenției Armatei Române în Basarabia, iar apoi s-a refugiat în Ucraina, devenind membru al Consiliului Militar al Detașamentului Revoluționar din Tiraspol.[3]
În timpul Războiului Civil Rus a fost comisar al Regimentului 5 de cavalerie Zaamur al Armatei Roșii, luptând în Basarabia, Ucraina și pe Don, împotriva trupelor române, a armatei ucrainene a Radei Centrale și a lui Simon Petliura, a unităților austro-germane, a gărzilor albe și a detașamentelor de haidamaci.[2]
Potrivit Jurnalului de operațiuni al regimentului (păstrat la Arhiva Militară de Stat a Rusiei – RGVA), în noaptea de 13/14 octombrie 1918, comisarul politic Melioșin, fără să știe, a intrat în hutorul Kucearevka, temporar părăsit de regiment, unde a fost capturat de cazaci și dus la statul lor major, fiind ucis ulterior.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 Https://usm-Md. Academia. Edu/ionturcanu, „Sfatul Tarii. Istoria zbuciumată a unei importante instituții politice basarabene”, Academia.edu/45499591/sfatul_tarii_istoria_zbuciumat%c4%83_a_unei_importante_institu%c8%9bii_politice_basarabene, accesat în
- 1 2 3 4 „Meleshin”, Booksite.ru/fulltext/1/001/008/075/303.htm, accesat în
- ↑ „11572”, Knowbysight.info/mmm/11572.asp, accesat în
- ↑ Jurnalul de operațiuni al Regimentului 5 de cavalerie Zaamur, Arhiva Militară de Stat a Rusiei (RGVA).
