Iakov Kuldurkaev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iakov Iakovlevici Kuldurkaev
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lobaski⁠(d), Uezdul Ardatov⁠(d), Simbirsk Governorate⁠(d), Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Lobaski⁠(d), Atyashevsky District⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Înmormântat Lobaski[*][[Lobaski (human settlement in Atyashevsky District, Republic of Mordovia, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba erzeană Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba erzeană  Modificați la Wikidata

Iakov Iakovlevici Kuldurkaev (în rusă Яков Яковлевич Кулдуркаев; n. , Lobaski⁠(d), Uezdul Ardatov⁠(d), Simbirsk Governorate⁠(d), Rusia – d. , Lobaski⁠(d), Atyashevsky District⁠(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un poet și scriitor erzean sovietic. A fost considerat „dușman al poporului” de către autoritățile sovietice și închis în anul 1938 pentru 20 de ani într-un lagăr. Este cunoscut ca autor al poemului „Ermez⁠(d)” (în erzeană Эрьмезь).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iakov Kuldurkaev s-a născut pe 22 octombrie 1894 într-o familie de țărani din satul Lobaski⁠(d) (aflat acum în raionul Ateașevo⁠(d) al Republicii Mordovia).[1] Familia sa aparținea grupului etnic al mordvinilor, care fac parte din populațiile finlandeze de pe Volga⁠(d).[1][2]

A urmat o școală primară rurală în perioada 1903–1906, după care a absolvit în 1912 cursurile Școlii Reale din Saransk. A plecat apoi în Siberia, unde a lucrat ca pontator la construirea căii ferate Amur⁠(d).[3]

În 1915 a fost înrolat în Armata Țaristă și a luat parte la Primul Război Mondial, fiind rănit în urma exploziei unui obuz. Mai târziu a participat la Războiul Civil Rus în rândurile Armatei Roșii.[4] După ce s-a întors de pe front în 1923, a urmat cursuri de contabilitate la Moscova, pe care le-a absolvit la scurt timp. A lucrat apoi ca asistent contabil, contabil și revizor.[1][2]

Autoritățile sovietice l-au arestat și condamnat în 1938 ca „dușman al poporului”. Kuldurkaev și-a ispășit pedeapsa în lagărele din RASS Komi⁠(d) și din regiunile Novgorod și Jambyl. A fost eliberat și reabilitat în anul 1958.[4]

Iakov Kuldurkaev a murit pe 28 iulie 1966 în satul său natal, Lobaski⁠(d), unde a fost înmormântat.[1][4]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Primele încercări literare ale sale datează, potrivit lui Kuldurkaev, din anul 1910. Activitatea literară a lui Kuldurkaev a fost influențată de folclorul mordvin, precum și de întâlnirile cu scriitorii Fiodor Markelovici Cesnokov⁠(d) (1896–1938), Piotr Semionovici Gluhov⁠(d) (1897–1979) și Artur M. Moro⁠(d) (de fapt Afanasi Matveevici Osipov, 1909–1989).[3]

În 1928 Kuldurkaev a publicat primele capitole ale poemului său epic „Ermez” în ziarul erzean Iakstere tește⁠(d) (în erzeană Якстере теште, în traducere „Steaua roșie”), iar în 1935 a fost publicată o versiune completă a poemului. „Ermez” înfățisează trecutul poporului mordvin din secolul al XIII-lea, având subtitlul „Povestea unui trecut îndepărtat”. Poetul A.M. Moro a vorbit despre opera lui Kuldurkaev în felul următor:[4]

Kuldurkaev a scris, de asemenea, în anii 1930 o serie de creații literare pentru copii: poezia „Senks” („Сенксь”), povestea „Andeamo” („Андямо”) și altele.[4] După arestarea lui, volumul Ermez a fost eliminat din aproape toate bibliotecile.[1][2] După ce s-a întors din închisoare, Kuldurkaev a început să scrie o versiune nouă a poemului, dar nu a mai avut timp să o publice.[1] Versiunea finală a fost publicată abia în anii 1980.[4]

Versiunea revizuită a poemului „Ermez” a fost publicat în foileton în revista Сятко (Seatko) în 1988.[1] Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea autorului, Fundația Rutsja a pregătit o publicare în versiune bilingvă a poemului. „Ermez” urma să apară în limbile erzeană și rusă. Prezentarea noii ediții, planificată să apară în februarie 2020 la Saransk, a fost împiedicată de o intervenție a Ministerului Culturii, Politicii Naționale și Arhivelor din Republica Mordovia. Fundația Rutsja a anunțat că versiunea erzeană a fost tipărită cu grafie chirilică, deoarece utilizarea alfabetului latin pentru transcrierea limbilor de stat ale republicilor ruse a fost interzisă la nivel legislativ în Federația Rusă începând din 2002. Acest eveniment cultural trebuia să aibă loc la Biblioteca Națională „Pușkin” a Republicii Mordovia, cu participarea poetei erzeane Mariz Kemal.[2]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

O stradă din satul natal al poetului, Lobaski⁠(d), a primit numele Iakov Kuldurkaev.[5]

Opera (selecție)[modificare | modificare sursă]

Poezii epice
  • Эрьмезь, Saransk, 1928/1935.
  • „Эрьмезь”, în revista Сятко (Seatko) 1988. (variantă revizuită)
  • „Эрьмезь”, în revista Мокша (Mokșa) 1988. (fragmente în limba mokșană)
Creații literare pentru copii
  • „Сенксь” (în rusă Цапля)
  • „Андямо”
Povești
  • „Ежов сенксь”, în revista Сятко (Seatko) 1994. (în rusă Хитрая цапля)
Antologie
  • Поэмат ды ёвкст, А. В. Алёшкин (ed.), Saransk, 2008. (în rusă Поэмы и сказки, poezii și povestiri)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g „Кулдуркаев Яков Яковлевич”. Библиотека Мордовской литературы. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d „Presentation of Erzyan poem banned in Mordovia”, Free Idel-Ural, , accesat în  
  3. ^ a b „«Эрьмезень» сёрмадыцянтень сюконямо: к 120-летию со дня рождения Я. Я. Кулдуркаева” (în engleză). www.library.saransk.ru. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f „«Эрьмезень» сёрмадыцянтень сюконямо: к 120-летию со дня рождения Я. Я. Кулдуркаева”. Национальная библиотека им. А.С. Пушкина Республики Мордовия. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Почтовый индекс улица Кулдуркаева”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Т. С. Баргова, Е. М. Голубчик (ed.): Писатели Мордовии : биографический справочник, Мордов. кн. изд-во, Saransk 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]