I... de la Icar

Prezență online
I... de la Icar
Afișul românesc al filmului
Titlu original	I... comme Icare
Gen	thriller
Regizor	Henri Verneuil
Scenarist	Didier Decoin Henri Verneuil
Producător	Jacques Juranville
Studio	Antenne 2 V Films SFP
Distribuitor	AMLF
Director de imagine	Jean-Louis Picavet
Montaj	Henri Lanoë
Muzica	Ennio Morricone
Scenografie	Jacques Saulnier
Costume	Isabelle de Vignon
Distribuție	Yves Montand
Premiera	19 decembrie 1979
Durata	126 minute
Țara	Franța
Locul acțiunii	Europa
Limba originală	Franceză
Modifică date / text

I... de la Icar (titlul original în franceză I... comme Icare) este un film thriller francez, regizat de Henri Verneuil și lansat în anul 1979. Intriga filmului este bazată pe asasinarea președintelui american John F. Kennedy și pe investigațiile unui procuror (Montand) care pune la îndoială verdictul comisiei și descoperă un complot pus la cale de către Serviciile Secrete.

Intrigă[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Marc Jarry, recent reales președinte, este asasinat în fața a mii de spectatori de către un lunetist necunoscut, în timpul unei ceremonii dedicate. La puțin timp după, într-o clădire de birouri din apropiere, presupusul asasin Karl Eric Daslow (o anagramă a lui Oswald, presupusul asasin al președintelui american John F. Kennedy) este împușcat de un necunoscut, dar totul este făcut să pară că el s-a sinucis.

Un an mai târziu, comisia de investigație a asasinatului decide că președintele Jarry a fost asasinat de Daslow. Procurorul Volney, care face și el parte din Comisie, refuză să semneze verdictul, care îl cataloghează pe Daslow ca fiind nebun și că s-a sinucis. Regula prevede că, dacă un membru al comisiei refuză să semneze, investigația poate fi reîncepută de la zero. La o emisiune televizată, Volney îl întreabă pe șeful comisiei dacă la începutul investigației a primit un raport guvernamental în care i se cerea să se asigure că Daslow va fi considerat asasinul. Volney nu avea nicio dovadă pentru a susține asta, dar are dreptate; Șeful Comisiei, jenat, recunoaște că a primit o astfel de cerere, dar el spune că nu i-a influențat judecata în acest an.

Volney reîncepe investigația împreună cu echipa sa. La puțin timp după, Volney și partenerii săi descoperă incoerențe în anchetă. Se pare că dovezile și mărturiile au fost falsificate, martorii nu au fost audiați deoarece au fost omorâți, iar o autopsie nu a fost efectuată. Într-un film de amator, Volney descoperă un al doilea lunetist, dar acesta este găsit ucis la puțin timp după. Volney discută cu un psiholog despre Daslow, care a luat parte acum ceva timp la un experiment asemănător cu cel Milgram, în care se testează dacă cetățenii obișnuiți vor folosi tortura atunci când o autoritate științifică sau guvernamentală le impune acest lucru.

Pe parcurs, Volney descoperă implicarea membrilor crimei organizate care, în schimb, au primit sprijin din partea serviciilor secrete. Un rol important a fost jucat de gangsterul Carlos de Palma, care a fost și în spatele asasinării altor opozanți din țări străine. Volney află și de operațiuni precum "Minos" și "I de la Icar", în care serviciile secrete dintr-o anumită țară sunt implicate în activități teroriste. Președintele Jarry anunțase în campania sa că va limita puterea serviciilor de informații.

Pentru a afla mai multe informații despre operațiunea "I de la Icar", procurorul își sună soția pentru ca aceasta să-i ofere o interpretare la Icar: "Când soarele este asociat cu adevărul, Icar își pierde aripile, deoarece s-a apropiat prea mult de adevăr." - În acest moment, Volney, stând la fereastră, este asasinat de un lunetist.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

(Exceptându-l pe Yves Montand, distribuția este în ordine alfabetică, conform genericului filmului)

Yves Montand în rolul procurorului Henri Volney
Michel Etcheverry în rolul lui Frédéric Heiniger, președintele Curții Supreme de Justiție
Michel Albertini în rolul lui Luigi Lacosta, lunetist renumit
Roland Amstutz în rolul lui Pierre Gregory
Jean-Pierre Bagot în rolul lui Max
Georges Beller în rolul lui Sam Kido
Maurice Bénichou în rolul lui Robert Sanio, omul cu filmarea
Edmond Bernard în rolul crainicului TV
Françoise Bette în rolul doamnei Bellony
Roland Blanche în rolul lui Garcia Santos, borfaș
Benoît Brione în rolul reporterului Bobino
Jacques Bryland în rolul lui Nicolas Rosenko, martor eliminat
Gabriel Cattand în rolul președintelui Marc Jary
Nanette Corey în rolul soției lui Henri Volney
Erick Desmarestz în rolul lui Bob Dagan
Thierry Dewavrin în rolul jurnalistului
Étienne Dirand în rolul medicului de la spital
Henri Djanik în rolul lui Nicky Farnese, martor fals
Michel Dussarat în rolul lui Robert Kosheba, martor eliminat
Michel Etcheverry în rolul lui Frédéric Heiniger, președintele Curții Supreme de Justiție
Joséphine Fresson în rolul lui Marianne Delila, martoră eliminată
Jean-François Garreaud în rolul lui Vernon Calbert
Jean-Claude Jay în rolul lui Albert Philippe, senatorul
Brigitte Lahaie în rolul lui Monique Ursula Hoffman, martoră eliminată
Bernard Larmande
Daniel Léger în rolul lui Guillaume Gémenos, martor eliminat
Jean Lescot în rolul lui Franck Bellony, martor anonim
Jean Leuvrais în rolul lui Robert Picard, ministrul de Justiție
Gérard Lorin în rolul lui Flavius, asistentul lui Naggara
Marcel Maréchal în rolul elevului Rivoli
Gérard Moisan în rolul inspectorului cu walkie-talkie
Louis Navarre în rolul lui Keller, avocatul lui Sanio
Jean Négroni în rolul lui Carlos de Palma, gangster exilat
Jean Obé în rolul lui Hugues Adler
Didier Obin-Labastrou în rolul lui Serge Levis, martor eliminat
Alain Ollivier în rolul directorului laboratorului Kodak
Paco în rolul regizorului de la Buffalo
Robert Party în rolul Generalului Anthony Baryn
Michel Pilorgé în rolul reporterului TV
Roger Planchon în rolul dr-ului David Naggara
Michel Raskine în rolul lui Ramon Jimenez, martor eliminat
Christian Remer în rolul lui Charles Polodi, martor eliminat
Didier Sauvegrain în rolul lui Karl-Erich Daslow, asasinul fals
Jacques Sereys în rolul lui Richard Mallory, directorul serviciilor secrete
Georges Staquet în rolul administratorului de la Transcontinental Import-Export
Jacqueline Staup în rolul doamnei Lapierre, secretara de la Heiniger
Georges Trillat în rolul inspectorului de la barul Manhattan
Henri Verneuil în rolul crainicului de la Buffalo (cameo vocal)
Pierre Vernier în rolul lui Charly Feruda

Filmări[modificare | modificare sursă]

Acțiunea are loc într-un stat vestic fictiv, unde limba vorbită majoritar este franceza, dar sunt prezente și germana, engleza și spaniola. Locația sau chiar și continentul sunt necunoscute. Clădirile din capitală sunt moderne, asemeni orașului Brasília. Sistemul politic este unul prezidențial, șeful statului fiind Marc Jarry, victima de la începutul filmului.

Filmările s-au desfășurat între 14 mai și 20 iulie 1979 în modernul oraș Cergy din suburbiile nord-vestice ale Parisului. Turnul EDF-GDF, proiectat de arhitectul Renzo Moro, este clădirea de unde au fost trase focurile de armă pentru a asasinarea președintelui Marc Jarry. Palatul guvernatorului a fost prefectura din Val-d'Oise. Încăperea folosită pentru întâlnirile de consiliu este Curtea Supremă de Justiție. Scena experimentului psihologic trebuia să aibă loc inițial la Universitatea Laye, dar a avut loc ulterior la Școala de Business ESSEC din Cergy. Această fictivă Universitatea Laye este, de fapt, Universitatea Yale, iar experimentul prezentat în film este faimosul experiment Milgram, Stanley Milgram fiind profesor la Universitatea Yale. Producătorii au ales arhitectura modernă și inovativă a noului oraș pentru a evita orice referiri la vreo țară anume.^[1]

Regizorul Henri Verneuil a fost asistat de cineastul Philippe Lopes-Curval pentru acest film.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Revista cinematografică germană Filmdienst a lăudat filmul lui Verneuil, considerându-l un "film politic de crimă care a tatonat și testat rețeta suspansului pentru a-și transmite convingerea supremă, aceea de indiferență morală a individului." Nemții au completat: "jucat excelent, foarte captivant și bine gândit."^[2]

Premii[modificare | modificare sursă]

1980: Grand prix du cinéma français

Nominalizări[modificare | modificare sursă]

1980: Premiul César, ediția a 6-a^[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Eric Bureau (27 august 2003). „Le président d'" I... comme Icare " a été assassiné à Cergy” (în French). Accesat în 20 noiembrie 2011.
^ vgl. Lexikon des internationalen Films 2000/2001 (CD-ROM)
^ „I COMME ICARE”. Arhivat din original la 10 iulie 2017.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

de Reinhard Barrabas: Kerngebiete der Psychologie. Eine Einführung an Filmbeispielen. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 2013, ISBN 978-3-8252-3850-6, S. 84–90.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

[1] Eric Bureau (27 august 2003). „Le président d'" I... comme Icare " a été assassiné à Cergy” (în French). Accesat în 20 noiembrie 2011.

[2] vgl. Lexikon des internationalen Films 2000/2001 (CD-ROM)

[3] „I COMME ICARE”. Arhivat din original la 10 iulie 2017.

[1]

[2]

[3]