I... de la Icar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
I... de la Icar
1979-I...de la Icar s.jpg
Afișul românesc al filmului
Genthriller
RegizorHenri Verneuil
AutorHenri Verneuil
Didier Decoin[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristDidier Decoin
Henri Verneuil
ProducătorJacques Juranville
DistribuitorAMLF
StudioAntenne 2
V Films
SFP
Director de imagineJean-Louis Picavet
MontajHenri Lanoë
MuzicaEnnio Morricone
ScenografieJacques Saulnier
CostumeIsabelle de Vignon
DistribuțieYves Montand
Premiera19 decembrie 1979
Durata126 minute
ȚaraFranţa Franța
Locul acțiuniiEuropa  Modificați la Wikidata
Limba originalăFranceză
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
ČSFD
KinoPoisk
PORT.hu
Un poster original

I... de la Icar (titlul original în franceză I... comme Icare) este un film thriller francez, regizat de Henri Verneuil și lansat în anul 1979. Intriga filmului este bazată pe asasinarea președintelui american John F. Kennedy și pe investigațiile unui procuror (Montand) care pune la îndoială verdictul comisiei și descoperă un complot pus la cale de către Serviciile Secrete.

Intrigă[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Marc Jarry, recent reales președinte, este asasinat în fața a mii de spectatori de către un lunetist necunoscut, în timpul unei ceremonii dedicate. La puțin timp după, într-o clădire de birouri din apropiere, presupusul asasin Karl Eric Daslow (o anagramă a lui Oswald, presupusul asasin al președintelui american John F. Kennedy) este împușcat de un necunoscut, dar totul este făcut să pară că el s-a sinucis.

Un an mai târziu, comisia de investigație a asasinatului decide că președintele Jarry a fost asasinat de Daslow. Procurorul Volney, care face și el parte din Comisie, refuză să semneze verdictul, care îl cataloghează pe Daslow ca fiind nebun și că s-a sinucis. Regula prevede că, dacă un membru al comisiei refuză să semneze, investigația poate fi reîncepută de la zero. La o emisiune televizată, Volney îl întreabă pe șeful comisiei dacă la începutul investigației a primit un raport guvernamental în care i se cerea să se asigure că Daslow va fi considerat asasinul. Volney nu avea nicio dovadă pentru a susține asta, dar are dreptate; Șeful Comisiei, jenat, recunoaște că a primit o astfel de cerere, dar el spune că nu i-a influențat judecata în acest an.

Volney reîncepe investigația împreună cu echipa sa. La puțin timp după, Volney și partenerii săi descoperă incoerențe în anchetă. Se pare că dovezile și mărturiile au fost falsificate, martorii nu au fost audiați deoarece au fost omorâți, iar o autopsie nu a fost efectuată. Într-un film de amator, Volney descoperă un al doilea lunetist, dar acesta este găsit ucis la puțin timp după. Volney discută cu un psiholog despre Daslow, care a luat parte acum ceva timp la un experiment asemănător cu cel Milgram, în care se testează dacă cetățenii obișnuiți vor folosi tortura atunci când o autoritate științifică sau guvernamentală le impune acest lucru.

Pe parcurs, Volney descoperă implicarea membrilor crimei organizate care, în schimb, au primit sprijin din partea serviciilor secrete. Un rol important a fost jucat de gangsterul Carlos de Palma, care a fost și în spatele asasinării altor opozanți din țări străine. Volney află și de operațiuni precum "Minos" și "I de la Icar", în care serviciile secrete dintr-o anumită țară sunt implicate în activități teroriste. Președintele Jarry anunțase în campania sa că va limita puterea serviciilor de informații.

Pentru a afla mai multe informații despre operațiunea "I de la Icar", procurorul își sună soția pentru ca aceasta să-i ofere o interpretare la Icar: "Când soarele este asociat cu adevărul, Icar își pierde aripile, deoarece s-a apropiat prea mult de adevăr." - În acest moment, Volney, stând la fereastră, este asasinat de un lunetist.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

(Exceptându-l pe Yves Montand, distribuția este în ordine alfabetică, conform genericului filmului)

Filmări[modificare | modificare sursă]

Turnul EDF din Cergy-Pontoise

Acțiunea are loc într-un stat vestic fictiv, unde limba vorbită majoritar este franceza, dar sunt prezente și germana, engleza și spaniola. Locația sau chiar și continentul sunt necunoscute. Clădirile din capitală sunt moderne, asemeni orașului Brasília. Sistemul politic este unul prezidențial, șeful statului fiind Marc Jarry, victima de la începutul filmului.

Filmările s-au desfășurat între 14 mai și 20 iulie 1979 în modernul oraș Cergy din suburbiile nord-vestice ale Parisului. Turnul EDF-GDF, proiectat de arhitectul Renzo Moro, este clădirea de unde au fost trase focurile de armă pentru a asasinarea președintelui Marc Jarry. Palatul guvernatorului a fost prefectura din Val-d'Oise. Încăperea folosită pentru întâlnirile de consiliu este Curtea Supremă de Justiție. Scena experimentului psihologic trebuia să aibă loc inițial la Universitatea Laye, dar a avut loc ulterior la Școala de Business ESSEC din Cergy. Această fictivă Universitatea Laye este, de fapt, Universitatea Yale, iar experimentul prezentat în film este faimosul experiment Milgram, Stanley Milgram fiind profesor la Universitatea Yale. Producătorii au ales arhitectura modernă și inovativă a noului oraș pentru a evita orice referiri la vreo țară anume.[1]

Regizorul Henri Verneuil a fost asistat de cineastul Philippe Lopes-Curval pentru acest film.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Revista cinematografică germană Filmdienst a lăudat filmul lui Verneuil, considerându-l un "film politic de crimă care a tatonat și testat rețeta suspansului pentru a-și transmite convingerea supremă, aceea de indiferență morală a individului." Nemții au completat: "jucat excelent, foarte captivant și bine gândit."[2]

Premii[modificare | modificare sursă]

Nominalizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eric Bureau (). „Le président d'" I... comme Icare " a été assassiné à Cergy” (în French). Accesat în . 
  2. ^ vgl. Lexikon des internationalen Films 2000/2001 (CD-ROM)
  3. ^ „I COMME ICARE”. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Reinhard Barrabas: Kerngebiete der Psychologie. Eine Einführung an Filmbeispielen. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 2013, ISBN 978-3-8252-3850-6, S. 84–90.

Legături externe[modificare | modificare sursă]