Hussaini Dalan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hussaini Dalan în 1904
Hussain Dalan în 1967

Hussaini Dalan (în bengaleză হোসেনী দালান) a fost construită inițial spre partea a doua a guvernării Mughal (secolul al XVII-lea) în Dhaka.[1] A fost construită ca Imambara sau casa Imamului, liderul religios al comunității musulmane șiite. Hussaini Dalan este principalul Hussainiya din Dhaka sau locul pentru Majlis, adunările care au avut loc în timpul lunii Muharram, adunarea religioasă din a zecea zi care comemorează martiriul lui Husayn, nepotul profetului islamic Mahomed.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Potrivit lui Taylor (1839),

Principalele lăcașuri de cult mahomedane sunt Edgah și Hossainee Delaun, despre ultima spunându-se că a fost construită de o persoană numită Mir Murad, care deținea Darogahship-ul Nawarrah Mehals, și care era însărcinat să se ocupe de clădirile publice pe vremea sultanului Muhammad Azam.

A fost construită pe timpul prințului Shah Shuja (r.1639 – 1647 și 1652 – 1660), fiul împăratului mogul Shah Jahan. Deși Shuja era musulman sunit, el a patronat și instituțiile șiite. Conform tradiției, „Mir Murad a avut o viziune despre imamul Hussain ridicând o „taziah khana” sau o casă de doliu, ceea ce a dus la construirea casei Hussaini Dalan.

Ridicată pe temeliile unei foste mici taziakhana, clădirea a suferit modificări. În timpul guvernării Companiei Indiei de Est, a fost reparată în 1807 și 1810. Data inițială a construcției este încă disputată, dar Hussaini Dalan în forma sa actuală este atribuită lui Nasrat Jung, care a reconstruit imambara în 1823. Acoperișul plat actual a fost reconstruit de Nawab Ahsanuallah Bahadur după cutremurul din 1897, iar în partea de sud a fost adăugată o altă verandă.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Clădirea principală este situată în mijlocul complexului, construită pe o suprafață de aproximativ 88,05 metri pătrați. În sud, aproape de clădire, există un „iaz” cu o suprafață de 1376,95 metri pătrați. Acest iaz este atracția principală a acestei clădiri ai cărei pereți îi scaldă.[2]

O clădire lungă dreptunghiulară, cu patru cabine simple, dar elegante, la colțuri este construită pe o platformă ridicată. O poartă arcuită construită la nord permite intrarea în clădire, în timp ce un rezervor de apă din piatră este situat direct în sudul clădirii.

Exteriorul include atât motive arhitectonice mogule, cât și britanice. Veranda sudică, cu vedere la rezervorul adânc de apă, ilustrează cel mai bine fundalul vestic, cu patru coloane de ordin doric care susțin veranda. Caracteristicile mogule sunt observate în pavilion de trei etaje alăturat, pavilion care are ferestre arcuite și șirul de kanjuras (ornamente merlon) pe acoperiș.

Etajul principal al clădirii este ridicat pe o platformă care are camere care conțin morminte. La etajul principal, două săli mari cunoscute sub numele de sala Shirni și sala Khutba sunt amplasate spate în spate pentru a forma nucleul complexului de clădiri. Camerele secundare cu două etaje sunt de o parte și de alta a sălilor, probabil pentru a găzdui o adunare de doamne. Există și o serie de trei camere la est și la vest. Camerele laterale, cu excepția celor din partea cea mai nordică, au galerii pe al doilea etaj.

Festivități[modificare | modificare sursă]

Musulmanii șiiți sunt o minoritate în Dhaka. În primele 10 zile ale lunii Muharram, Hussaini Dalan devine un centru de doliu și adunare religioasă în vechiul Dhaka. Atât urmașii suniți, cât și cei șiiți se alătură doliului, care se termină de obicei în Ashura când o procesiune mare desfășoară pe străzi, deși doliul continuă din prima zi de muharram până în cea de a 10-a din luna islamică Safar.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Husaini Dalan”. Banglapedia. 
  2. ^ Shiraji, M. M. (2006). Hussaini Dalan 2006. (n.d) retrieved from: www.hussainidalan.com.
  • Ahmed, N. (1984). Descoperă monumentele din Bangladesh. Dhaka: University Press Limited. (pp.   180-181).
  • A spus, HM (1980). Monumentele musulmane din Bangladesh. Dhaka: Fundația Islamică, (p.   58).
  • Asher, Catherine, B. (1984). Inventarul monumentelor cheie. Lucrări de cercetare în artă și arheologie: Moștenirea islamică a Bengalului Paris: UNESCO. (p.   56).
  • Shiraji, MM (2006). Hussaini Dalan 2006. (nd) Preluare de pe: www.hussainidalan.com.
  • http: // www. Hussainidalan.com/ site-ul nu este site-ul oficial al lui Hussaini Dalan Imambara. Este pe deplin credit, întreținere și dezvoltat de: Rashed Hossain Najafi site-ul de e-mail contact info@hussainidalan.com

Legături externe[modificare | modificare sursă]