Hripsime Djanpoladjian
| Hripsime Djanpoladjian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Republica Democrată Armeană |
| Decedată | (85 de ani) Sankt Petersburg, Rusia |
| Înmormântată | Cimitirul Smolenski[*] |
| Căsătorită cu | Boris Piotrovski |
| Copii | Mihail Borisovici Piotrovski[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Rusia |
| Ocupație | armenologist[*] epigrafist[*] medieval archaeologist[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Activitate | |
| Alma mater | Erewani petakan hamalsaran[*] Erewani petakan hamalsaran[*] |
| Organizație | Institut istorii materialnoi kulturî RAN[*] Institut arheologii RAN[*] USSR Academy of Arts[*] Muzeul Ermitaj Hayastani patmowt’yan t’angaran[*] |
Modifică date / text  | |
Hripsime Djanpoladjian (în rusă Рипсимэ Микаэловна Джанполадян-Пиотровская, transliterat: Ripsime Mikaelovna Djanpoladian-Piotrovskaia, în armeană Հռիփսիմե Ջանփոլադյան; n. , Republica Democrată Armeană – d. , Sankt Petersburg, Rusia) a fost o arheologă și epigrafistă sovietică, originară din Armenia.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în anul 1918 pe drumul spre Tbilisi, ca urmare a faptului că familia ei încerca să scape de Genocidul Armean.[1] Părinții ei, care se numeau Mikael și Iranianak, aveau deja un fiu pe nume Gurgen.[2] Familia ei era bogată ca urmare a faptului că deținea o licență de exploatare a zăcămintelor de sare din Nahicevan.[1]
Părinții ei s-au mutat la Erevan, după instaurarea puterii sovietice în Armenia. După absolvirea școlii secundare, Hripsime a decis să studieze arheologia la Universitatea de Stat din Erevan.[3] A absolvit cursurile universitare în 1940,[4] după care a fost inclusă în echipa de arheologi care efectua săpături în ruinele cetății Teishebaini de pe dealul Karmir-Blur.[3] În timpul acestor săpături arheologice l-a întâlnit pe viitorul ei soț, arheologul rus Boris Piotrovski.[3] Hripsime Djanpoladjian a descoperit o figurină a zeului urartian al războiului, iar cultura urartiană a devenit specialitatea lui Piotrovski.[3] Cei doi arheologi s-au căsătorit la Erevan în 1944, iar fiul lor Mihail Piotrovski s-a născut acolo.[3]
Hripsime Djanpoladjian a murit în 2004, după o lungă boală, și a fost înmormântată în cimitirul Smolenska din Sankt Petersburg, lângă soțul ei.[5]
Carieră[modificare | modificare sursă]
În 1948 Hripsime Djanpoladjian și-a susținut teza de doctorat în arheologie, intitulată „Mkhitar Gosh și Mănăstirea Nor Getik”, care a examinat multe dintre inscripțiile descoperite acolo.[4] Interesul ei pentru epigrafie a continuat și în perioada următoare, iar în anul 1977 Hripsime Djanpoladjian a publicat, împreună cu Suren Avagyan, un nou catalog de inscripții armene.[6] Ea a lucrat la Institutul de Arheologie al Academiei de Arte a URSS și la Departamentul Oriental al Muzeului Ermitaj.[3] Pe lângă propriile sale cercetări cu privire la Armenia medievală, ea a editat toate lucrările științifice ale soțului ei (printre care și o istorie enciclopedică a Muzeului Ermitaj), inclusiv jurnalele, notele de călătorie și autobiografia lui.[3]
Săpăturile de la Dvin[modificare | modificare sursă]
Studiul istoric al lui Hripsime Djanpoladjian cu privire la săpăturile efectuate în 1951 în situl Dvin au demonstrat că acel oraș a fost un centru important al producției de sticlă în epoca medievală.[4] Acest studiu a contribuit la creșterea interesului pentru industria sticlei din orașul Dvin în perioada cuprinsă între secolul al IX-lea și secolul al XIII-lea, cu un accent deosebit pe comerțul cu Orientul Mijlociu.[7] Ea a reușit să demonstreze că meșterii armeni copiau obiectele de sticlărie de producție siriană.[8]
-
Soțul: Boris Piotrovski -
Fiul: Mihail Piotrovski -
Situl arheologic de pe dealul Karmir Blur -
Idolul de la Karmir Blur -
Mormântul lui Mkhitar Gosh -
Ruinele orașului antic Dvin, 2019
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Ruben Angaladian”. www.bvahan.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Михаил Пиотровский - историю жизни читать тут”. AURORA PRIZE (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g „Скончалась Рипсимэ Джанполадян-Пиотровская”. www.museum.ru. Accesat în .
- ^ a b c „Hripsime Janpoladyan's 100th Birthday” (PDF). Historical-Philological Magazine.
- ^ „ПИОТРОВСКИЙ Борис Борисович (1908-1990)”. funeral-spb.narod.ru. Accesat în .
- ^ Ավագյան, Սուրեն Արտեմի; Ջանփոլադյան, Հռիփսիմե Միքայելի; Հնագիտության և ազգագրության ինստիտուտ ՀՍՍՀ ԳԱ, ed. (). Դիվան հայ վիմագրության ։: Պր. 6-րդ ։ Իջևանի շրջան. Երևան ։: ՀՍՍՀ ԳԱ հրատ.
- ^ Ջանփոլադյան, Հռիփսիմե Միքայելի (). Առաքելյան, Բաբկեն Նիկոլայի, ed. Դվինի միջնադարյան ապակին IX-XIII դդ. =: Средневековое стекло Двина IX-XIII вв. Հայաստանի հնագիտական հուշարձանները № 7. ՀՍՍՀ ԳԱԱ. Երևան: ՀՍՍՀ ԳԱ հրատարակչություն.
- ^ „"Двор у нас был чудесный": Михаил Пиотровский о детстве в Ереване”. Армянский музей Москвы и культуры наций (în rusă). Accesat în .
