Hribi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Genul Boletus
White mushroom (boletus).JPG
Boletus edulis (Hribul cenușiu)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungus
Diviziune: Basidiomycota
Subdiviziune: Boletineae
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Subfamilie: Boletoideae
Gen: Boletus
L. (1753)
Specia tip
Boletus edulis
Bull. (1782)
Diversitate
mai mult de 100 de specii

Boletus (Carl von Linné, 1753)[1] este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota din familia Boletaceae al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin (latină boletus) care decurge la rândul său de la cuvântul din limba greacă antică bolitos (greacă βωλίτης), ce înseamnă „ciuperci de pe pământ”[2] care cuprinde mult peste 100 de specii. El este cunoscut în popor sub denumirea hribi.[3] Acest gen este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă. Cel mai cunoscut reprezentant precum tipul de specie este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru prima oară în anul 1753.[4] Familia boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară de Antarctida).

Descriere[modificare | modificare sursă]

Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).[5]

Stipe-ventru.png
  • Pălăria: Bureții au o pălărie netedă și fără luciu de diferite culori de la alb-gri și gălbui la maro închis cu un diametru de până 30 cm. La început, pălăria este semisferică, având mai târziu mereu forma unei perne.
Buretele dracului
  • Tuburile și porii: Ciuperca are tubulețe fixate vertical sub pălărie, nu lamele ca de exemplu la Agaricus bisporus și Agaricus edulis, nici pori, acești cuvin genului polyporus sau stinghii ca la genul Cantharellus). Din aceste tubulețe cad după procesul de maturare sporele. Culoarea acestora diferă tare. În majoritatea cazurilor sunt albe, galbene sau roșii.
  • Piciorul: Boletus are un picior robust și cărnos, de până la 10 cm lățime, scund și obez la început, iar apoi întins, robust, în mod general cu bază bulboasă de până la 12 cm lățime, cunoscut de la hribi, câteodată de formă fusiformă, ca de exemplu la Boletus aestivalis sau Boletus citrinus. Culorile sunt foarte diferite: alb, galben, maroniu, maro-roșcat, adesea oară cu gratii de la maro peste roșu înfocat, purpuriu până la aproape negru care se întind reticulari peste suprafață dar și cu picățele colorate diferențiat sau cu ochiuri.[6]

Acest tip de ciupercă formează o ecto-micoriză cu rădăcinile de copaci diferiți (în mod special cu molizi, brazi, fagi și stejari), care, în unele cazuri, apare ca ecotipuri foarte specializate.

Hribi și alte feluri Boletus uscate
Hribi congelați

Comestibilitate[modificare | modificare sursă]

Singurele ciuperci precis otrăvitoare, dar nu mortale, din familia Boletaceae sunt Boletus satanas (buretele dracului) și speciile înrudite ca de exemplu Boletus purpureus, Boletus rhodoxanthus, Boletus satanoides și altele puține. Mai departe există un număr mic de ciuperci suspecte (Boletus luridus, Boletus splendidus) sau incomestibile, fie că sunt de gust prost sau foarte amare ca Boletus calopus, Tylopilus felleus sau Boletus radicans. Majoritatea acestor bureți sunt comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de numeroase larve, în special în perioada de creștere.[7][8]

Conservare[modificare | modificare sursă]

Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi.[9]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Genul Boletus este mare și are o istorie taxonomică complexă. Index Fungorum enumeră peste 300 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum sunt de exemplu Gyroporus, Leccinus, Suillus, Typopilus, sau Xerocomus. Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Boletus. Pentru un laic este foarte greu a găsii o orânduire clară, pentru că din păcate sinonimele și chiar schimburile de nume diferă intre țări precum scientiști. Următoarea tabelă arată câteva exemple ale speciei:

B. aereus
B. badius
B. calopus
B. radicans
B. regius
B. satanas

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Boletus pe timbre[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ D. P. Simpson: „Cassell's Latin Dictionary Editura Cassell Ltd., Londra 1979 ISBN 978-0-304-52257-6
  3. ^ Dexonline RO
  4. ^ Carl von Linné: „Species Plantarum”, 1753, p. 1176
  5. ^ Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292
  6. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 16-36
  7. ^ H. Lohwag, M. Peringer: „Zur Anatomie der Boletaceae”, „în: Annales Mycologici”, caietul 35, Berlin 1937, nr. 5,6
  8. ^ Buretele dracului
  9. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 26-30 ISDN 3-453-40334-7
  10. ^ a b c d e f g h i j k Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 468-491, ISBN 3-405-11774-7
  11. ^ a b c d e f g Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 462-499, ISBN 88-85013-25-2
  12. ^ a b c d Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-439, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ a b c d e f g h Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 489-509, ISBN 3-405-12081-0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, volumele 1-4 (vezi sus)
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983.
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe[modificare | modificare sursă]