Hiperconjugare
Hiperconjugarea este, în chimia organică, interacțiunea dintre electronii din orbitalii sigma (de exemplu C–H sau C–C) cu un orbital adiacent vacant sau parțial ocupat, de anti-legătură sau orbital pi. Se obține astfel un orbital molecular extins, fără implicarea legăturilor. Delocalizarea mărită a electronilor asociată hiperconjugării crește stabilitatea sistemului, în mod analog conjugării.[1][2][3]
Importanță[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7
- ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „hyperconjugation”.
- ^ Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
