Hideko Takamine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hideko Takamine
Hideko Takamine.jpg
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hakodate, Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (86 de ani)[4][1][2][3] Modificați la Wikidata
Shibuya, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuZenzo Matsuyama[*] () Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Japan.svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
autobiografă[*]
cântăreață
actor-copil[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Alma materBunka Gakuin[*]
Alte premii
Japan Academy Prize[*] Modificați la Wikidata
Prezență online

Hideko Takamine (高峰 秀子 Takamine Hideko?, n. ,[1][2][3] Hakodate, Japonia – d. ,[4][1][2][3] Shibuya, Japonia) a fost o actriță japoneză care a debutat în filme ca actor-copil și a devenit o vedetă de cinema care și-a păstrat faima pe parcursul a jumătate de secol. Ea este cunoscută mai ales pentru colaborarea cu regizorul Mikio Naruse. Sora ei mai mare, Mieko (1918-1990), a fost, de asemenea, actriță.[5]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Takamine și cântărețul Taro Shoji în 1934

Takamine s-a născut în Hakodate, Hokkaidō în 1924. Primul ei rol a fost în filmul Mama (Haha) din 1929 al companiei Shochiku, care i-a adus o popularitate imensă ca actor copil. Curând a fost considerată o Shirley Temple a Japoniei.

Carieră[modificare | modificare sursă]

După ce s-a mutat în 1937 la studioul Toho, rolurile sale dramatice din filmele Tsuzurikata kyōshitsu și Uma ale lui Kajirō Yamamoto i-au consolidat faima de stea de cinema.[6] Unele dintre filmele în care a apărut în anii 1930 și 1940 s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când arhivele de film ale Japoniei au fost avariate în urma bombardamentelor și incendiilor.

În 1950 a făcut o mișcare ce a fost considerată la acea vreme a fi foarte îndrăzneață, părăsind studioul Shin Toho și devenind o actriță liber-profesionistă foarte căutată. Filmele sale realizate sub îndrumarea regizorilor Keisuke Kinoshita și Mikio Naruse din anii 1950 și de la începutul anilor 1960 au transformat-o într-o vedetă a Japoniei. Interpretarea unei profesoare conștiincioase dintr-un oraș mic care observă viața elevilor ei de-a lungul mai multor zeci de ani în filmul The Twenty-four Eyes (1954) al lui Kinoshita este considerat a sta la baza succesului extraordinar și al popularității îndelungate ale filmului în Japonia. O altă interpretare puternică a fost în rolul fiicei fermierului din filmul Immortal Love (1961).

Takamine a fost favorizată în special de regizorul Mikio Naruse, care a distribuit-o într-o duzină de filme ale sale și i-a oferit roluri de femei muncitoare cu o voință puternică, care luptau cu sărăcia sau și erau constrânse să ducă o existență supusă într-o familie de tip tradițional. Printre acestea se numără rolul eroinei cu o poveste tragică de dragoste din Floating Clouds (1955) și al unei angajate în vârstă a unui bar din Ginza, disperată să scape de situația ei, din When a Woman Ascends the Stairs (1960).

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Ea s-a căsătorit cu scenaristul-regizor Zenzo Matsuyama în 1955, dar a stabilit un precedent, alegând să nu renunțe la cariera de actriță. A jucat în multe filme memorabile în anii 1960 și s-a retras din cariera de actriță în 1979. După ce s-a retras din activitatea de actriță a publicat o autobiografie și mai multe volume de eseuri.[7]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Hideko Takamine a murit de cancer pulmonar la 28 decembrie 2010, la vârsta de 86 de ani.[6]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Corul Tokyo (1931)
De la stânga la dreapta: Tokihiko Okada, Hideo Sugawara și Hideko Takamine
Carmen Comes Home (1951)
Hideko Takamine în Vingt-quatre prunelles (1954)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1954: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretările ei din Onno no Sono, Kono hiroi sora no dokoka ni și Twenty-Four Eyes[11]
  • 1954: Premiul Panglica Albastră pentru cea mai bună actriță pentru interpretările ei din Twenty-Four Eyes, Onno no Sono și Kono hiroi sora no dokoka ni[12]
  • 1955: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din Floating Clouds[11]
  • 1955: Premiul Kinema Junpo pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din Floating Clouds[13]
  • 1957: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretările ei din Times of Joy and Sorrow și Untamed[14]
  • 1961: Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță pentru interpretările ei din Happiness of Us Alone și Immortal Love[14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Hideko Takamine”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Hideko Takamine, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b http://www.variety.com/article/VR1118029575?refCatId=19  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Galbraith IV (2002), p. 150.
  6. ^ a b „Actress Hideko Takamine dies at age 86”. Los Angeles Times. . Accesat în . 
  7. ^ Kehr, Dave (). „Hideko Takamine, Lauded Japanese Actress, Dies at 86”. New York Times. Accesat în . 
  8. ^ Galbraith IV (2002), pp. 34, 658.
  9. ^ Galbraith IV (2002), p. 682.
  10. ^ Galbraith IV (2002), pp. 250, 687.
  11. ^ a b Hammer (1991), p. 326.
  12. ^ Hammer (1991), pp. 333-334.
  13. ^ Hammer (1991), p. 299.
  14. ^ a b Hammer (1991), p. 327.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hideko Takamine