Hiat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Hiatus (lingvistică))
Salt la: Navigare, căutare

În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este o succesiune de două vocale care fac parte din silabe separate (care apar în silabe adiacente) fără intervenția vreunei consoane. Un exemplu de hiat se găsește chiar în cuvântul "hiat", care se pronunță /hi'at/. Dacă două sunete vocalice apar în succesiune în aceeași silabă, ele nu formează un hiat ci un diftong, iar unul dintre cele două sunete vocalice este de fapt o semivocală. În engleză cuvintele hiatus și diaeresis conțin un hiat între prima și a doua silabă.

În transcrierile fonetice, hiatul se marchează prin precizarea locurilor unde se termină o silabă și începe cealaltă, de exemplu "aer" se transcrie fonetic /'a.er/, unde punctul semnalizează locul de despărțire în silabe. Simbolul pentru poziția accentului se plasează înaintea silabei accentuate din cuvânt și înlocuiește punctul de despărțire în silabe, ca în exemplul de mai sus, "hiat": /hi'at/.

Uneori hiatul se desemnează grafic prin semnul diacritic numit tremă, constând din două puncte amplasate orizontal peste una din vocalele hiatului. Exemplu: Citroën.

A nu se confunda cu umlautul, care se marchează tot printr-o tremă, dar are alt efect fonetic decât hiatul.

Preferință[modificare | modificare sursă]

Unele limbi nu au diftongi, cu excepția celor care se vorbesc rapid, sau au un număr limitat de diftongi, dar, de asemenea, numeroase secvențe vocale care nu pot forma diftongi apar, astfel, în pauză. Acesta este cazul limbilor Bantu-Japoneze cum ar fi Swahili și Zulu sau chiar limbile polineziene, cum ar fi Hawaiiana sau Māori. Exemple posibile sunt: în japoneză cuvântul aoi reprezintă adjectivele "albastru" sau "verde", în Swahili cuvântul eua înseamnă verbul "a purifica", și cuvântul aea din Hawaiiană înseamnă verbul "a se ridica". Toate acestea au trei silabe și trei litere în limbile specificate.

Evitare[modificare | modificare sursă]

Multe limbi interzic sau restricționează pauzele, evitând-o fie prin eliminarea sau asimilarea vocală, sau prin adăugarea unei consoane suplimentare.

Epiteză[modificare | modificare sursă]

Poate fi adăugată o stație glotală sau o alunecare între vocale (paragogă) pentru a preveni pauza.

Litera R[modificare | modificare sursă]

Unele dialecte non-rhotice din limba engleză introduc literele o sau r pentru a evita pauza, deși ghidurile Prescriptive despre Pronunție nu recomandă acest lucru.[1]

Contracție[modificare | modificare sursă]

În poezia greacă și latină, pauza este în general evitată, deși existau mai mulți autori în anumite norme cu diferite grade de licență poetică. Pauza poate fi evitată și prin eliziunea vocalei finale.

Sandhi[modificare | modificare sursă]

În sanscrită, cele mai multe pauze sunt evitate prin procesul sandhi.

Marcare[modificare | modificare sursă]

Divizare[modificare | modificare sursă]

În limba engleză, olandeză și franceză, a doua vocală în hiatus este marcată cu o divizare (sau "tréma"). Exemplele în limba română includ coöperare, podïum și realegere, dar în ultimul secol în țările vorbitoare de limbă engleză, utilizarea hiatus-ului în astfel de cuvinte a fost dată uitării sau înlocuită prin utilizarea liniuței cu excepția unui număr mic publicații, în special The New Yorker.[2][3] Cu toate acestea, încă există împrumuturi comune cum ar fi naïv sau chiar în nume: Noël "Zoë" și "Chloë".

Alte modalități[modificare | modificare sursă]

În galică sau scoțiană, hiatus-ul este scris folosind un număr de digrafuri: BH, dh, gh, mh, -lea. Câteva exemple includ:

  • abhainn [a.ɪɲ] "râu"
  • Adha [ɤ.ə] "ficat"
  • ogha [o.ə] "nepot"
  • cumha [kʰũ.ə] "condiție"
  • Latha [lˠ̪a.ə] "zi"

Această convenție se întoarce la vechea tradiție a scribilor irlandezi (deși aceasta este aplicată mai consecvent în galică și scoțiană), de exemplu, strung (> latha). Cu toate acestea, hiatus-ul a fost, de obicei, pur și simplu implicat în anumite digrafuri vocale, de exemplu, OE (> Adha), ua (> ogha).

În limba română[modificare | modificare sursă]

Dicționarele limbii române includ adesea informații despre prezența hiaturilor în cuvintele-titlu, prin precizarea modului de despărțire în silabe, dar aceasta se face de obicei numai acolo unde hiatul poate fi confundat cu un diftong, ori unde marcarea poziției accentului nu este suficientă. De exemplu, definiția cuvântului zmeură în dicționarul DEX 1998 include și mențiunea [Pr.: zme-u-], care arată că vocalele e și u se pronunță în silabe diferite.

Hiaturile pot apărea uneori înlănțuite câte două (geoid, coautor, antiaerian) sau trei, de exemplu atunci când prefixe terminate în hiat precum paleo- sau neo- se atașează unor cuvinte care încep cu tot cu un hiat: autocrație, eugenie etc.: neoautocrație.

Exemple de hiaturi în limba română:

  • /a.a/, ca în contraatac
  • /a.e/, ca în aer
  • /a.i/, ca în aici (în mai apare diftongul /aĭ/)
  • /a.o/, ca în baobab
  • /a.u/, ca în aur (în stau apare diftongul /aŭ/)
  • /e.a/, ca în real (în rea apare diftongul /ĕa/)
  • /e.e/, ca în alee
  • /e.i/, ca în leit (în lei apare diftongul /eĭ/)
  • /e.o/, ca în neon (în George apare diftongul /ĕo/)
  • /e.u/, ca în zmeură (în zeu apare diftongul /eŭ/, iar în pe-un apare diftongul /ĕu/)
  • /i.a/, ca în premia (în chiar apare diftongul /ĭa/)
  • /i.e/, ca în știe (în miel apare diftongul /ĭe/)
  • /i.i/, ca în ființă (în fii apare diftongul /iĭ/)
  • /i.o/, ca în pion (în ghiol apare diftongul /ĭo/)
  • /i.u/, ca în fiul (în fiu apare diftongul /iŭ/, iar în iubit apare diftongul /ĭu/)
  • /i.ɨ/, ca în semiînchis
  • /o.a/, ca în aminoacid (în oală apare diftongul /ŏa/)
  • /o.e/, ca în poet
  • /o.i/, ca în asteroid (în apoi apare diftongul /oĭ/)
  • /o.o/, ca în zoolog
  • /o.u/, ca în noutate (în nou apare diftongul /oŭ/)
  • /o.ɨ/, ca în autoînsămânțare
  • /u.a/, ca în actual (în roua apare diftongul /ŭa/)
  • /u.e/, ca în fluent (în western apare diftongul /ŭe/)
  • /u.i/, ca în arcuit (în cui apare diftongul /uĭ/, iar în whisky apare diftongul /ŭi/)
  • /u.o/, ca în fructuos
  • /u.u/, ca în continuu
  • /u.ə/, ca în continuă (în două apare diftongul /ŭə/)
  • /ə.i/, ca în grăim (în dulăi apare diftongul /əĭ/)
  • /ə.o/, ca în lăor
  • /ə.u/, ca în lăută (în rău apare diftongul /əŭ/)
  • /ɨ.i/, ca în gâfâind (în (eu) gâfâi apare diftongul /ɨĭ/)
  • /ɨ.u/, ca în grâul (în grâu apare diftongul /ɨŭ/)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Voice and Speech in the Theatre"
  2. ^ diaeresis: December 9, 1998. The Mavens' Word of the Day. Random House.
  3. ^ Umlauts in English?. General Questions. Straight Dope Message Board.

Legături externe[modificare | modificare sursă]