Hermiona Asachi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hermiona Asachi
Date personale
Nume la naștereHermiona Asachi Modificați la Wikidata
Născută[1] Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEdgar Quinet (din )[2]
Alexandru D. Moruzi Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieautoare
correspondent[*]
traducătoare
scriitoare
redactor[*] Modificați la Wikidata

Hermiona Asachi (alte nume: Ermiona sau Hermione, după căsătorie: Hermione Quinet; n. ,[1] Iași, Moldova – d. ,[1] Paris, Franța) a fost o traducătoare din limba franceză și italiană, scriitoare și editoare română.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiica adoptivă a lui Gheorghe Asachi și a Elenei (născută Tayber, fiica compozitorului austriac Franz Teyber⁠(d)), pasionată de literatură și istoria veche și beneficiind de cunoștințele tatălui, cunoscător a vreo șase limbi străine, și ale mamei, muziciană recunoscută, Hermiona și-a însușit o bogată cultură, devenind pianistă eminentă și fină interpretă la harfă.

Traduce încă de la 18 ani (în 1839), începând cu nuvela René Paul și Paul René de Émile Deschamps⁠(d), publicată în „Almanahul literar” și apreciată mai târziu de Mihai Eminescu.[4]

Publică un volum cu povestiri biblice intitulat Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română (1840) și traduce din Silvio Pellico⁠(d) și Benjamin Franklin texte pe care le publică în Albina românească.

După eșecul căsătoriei cu prințul Alecu Moruzi, rămasă foarte tânără singură cu un copil, George, născut la 1 Ianuarie 1839[5], Hermiona pleacă la Paris pentru a-și desăvârși studiile (1841-1845), tatăl ei dorind ca ea să aibă o serioasă pregătire spirituală. Se stabilește, din 1845, la Paris, unde intră în cercul intelectualilor revoluționari francezi.[4]

Căsătorită din 1852 cu istoricul Edgar Quinet, se dedică editării operelor acestuia și editează cărțile scrise de tatăl său în limba franceză. Proscriși prin Decretul din 9 ianuarie 1852, după proclamarea lui Napoleon al III-lea împărat al Franței, soții au îndurat exilul 19 ani, până la căderea celui de al doilea imperiu, la 4 septembrie 1870, când împăratul a fost înlăturat și s-au putut întoarce la Paris. Zilele înstrăinării de patrie au fost consemnate în Memorii din exil, scris de Hermiona și publicat în 1868 de Librăria internațională din Paris.[4]

A corespondat cu unii dintre marii intelectuali francezi, printre care Victor Hugo, Jules Michelet, Louis Blanc ș.a.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Rene-Paul și Paul-Rene, traducere din Emile Deschamps, 1839;
  • Rut, traducere din Karoline Pichler, 1839;
  • Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română (tradusă cu adăogiri de Ermiona Muruz născută Asaki), Iași, 1840;
  • Despre îndatoririle oamenilor, traducere din Silvio Pellico, 1843
  • Mémoires d’exile, 1868;
  • Cinquante ans d’amitié: Michelet-Quinet, 1899.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ General catalog of BnF, accesat în  
  3. ^ Țarălungă 2011, p. 39.
  4. ^ a b c Ion Mitican. „Cum a devenit scriitorul Edgar Quinet un mare prieten al României”. ziarullumina.ro – via Internet Archive. 
  5. ^ „Georges Moruzi - geni.com”. geni_family_tree. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]