Sari la conținut

Henryk Siemiradzki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henryk Siemiradzki
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Novobielhorod⁠(d), Malorossia⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Strzałków, Łódź Voivodeship⁠(d), Radomsko⁠(d), Warsaw Governorate-General⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ÎnmormântatKrypta Zasłużonych na Skałce[*][[Krypta Zasłużonych na Skałce (cemetery in Cracow)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiHipolit Siemiradzki[*][[Hipolit Siemiradzki |​]]
Michalina Prószyńska[*][[Michalina Prószyńska |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Obrąpalska[*][[Maria Obrąpalska |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Prószyńska[*][[Maria Prószyńska |​]] Modificați la Wikidata
CetățeniePolonia Congresului Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiSankt Petersburg ()[7]
München[7]
Roma ()[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[1]  Modificați la Wikidata
Studiifiziko-matematiceski fakultet Imperatorskogo Harkovskogo universiteta[*][[fiziko-matematiceski fakultet Imperatorskogo Harkovskogo universiteta |​]], Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
PregătireBezpercii, Dmitri Ivanovici[*][[Bezpercii, Dmitri Ivanovici (painter (1825-1913))|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăacademism  Modificați la Wikidata
Opere importanteNero's Torches[*][[Nero's Torches (pictură de Henryk Siemiradzki)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Sfântului Stanislav, clasa III[*]
orden Sveatogo Vladimira 3-i stepeni[*][[orden Sveatogo Vladimira 3-i stepeni |​]]
Large gold medal of the Imperial Academy of Arts[*][[Large gold medal of the Imperial Academy of Arts |​]] ()
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[*] ()
orden Sveatogo Stanislava[*][[orden Sveatogo Stanislava (Russian military and civilian decoration)|​]]
Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg[*]
commandeur de l'ordre des Saints-Maurice-et-Lazare[*][[commandeur de l'ordre des Saints-Maurice-et-Lazare (Commander of the Order of St. Mauritius and Lazarus)|​]]
cavaliere dell'Ordine della Corona d'Italia[*][[cavaliere dell'Ordine della Corona d'Italia |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Henryk Hektor Siemiradzki (n. , Novobielhorod⁠(d), Malorossia⁠(d), Imperiul Rus – d. , Strzałków, Łódź Voivodeship⁠(d), Radomsko⁠(d), Warsaw Governorate-General⁠(d), Imperiul Rus) a fost un pictor polonez.[10][11] A petrecut cea mai mare parte a vieții sale creative la Roma. Cel mai bine amintit pentru arta sa academică monumentală, el este cunoscut în special pentru reprezentările sale ale unor scene din lumea antică greco-romană și din Noul Testament, deținute de multe galerii naționale din Europa.

Multe picturi ale lui Siemiradzki descriu scene din antichitate, adesea scene pastorale luminate de soare sau compoziții care prezintă viețile primilor creștini. De asemenea, a pictat scene biblice și istorice, peisaje și portrete. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără și cortinele monumentale realizate pentru Teatrul de Operă din Liov (Lwów) și pentru Teatrul Juliusz Słowacki din Cracovia.

Viața timpurie și educație

[modificare | modificare sursă]

Siemiradzki s-a născut ca fiul lui Hipolit Siemiradzki, un nobil polonez și ofițer al Armatei Imperiale Ruse (a fost numit general în 1871) și al Micialinei (născută Prószyńska) la Novo-Belgorod (acum Pecienihî, raionul Ciuhuiv, regiunea Harkov, Ucraina), lângă orașul Harkov, unde se afla regimentul tatălui său staționat. Familia sa a avut origini în zona orașului Radom și și-a derivat numele de la satul Siemiradz. Una dintre ramurile familiei s-a stabilit lângă Navahrudak (Nowogródek) la sfârșitul secolului al XVII-lea. Bunicul lui Henryk a ocupat postul de podkomorzy în powiatulNowogródek. Părinții lui au fost prieteni apropiați cu familia poetului Adam Mickiewicz. A studiat la gimnaziul din Harkov, unde a învățat pentru prima dată pictura la clasa profesorului local, Dmitri Bezperîi (în ucraineană Дмитрий Безперчий), un fost elev al lui Karl Briullov⁠(d) (în rusă Карл Брюллов). A studiat la școala de fizică-matematică a Universității din Harkov, mai ales interes științele naturii, dar a continuat și să picteze.[12]

Carieră artistică

[modificare | modificare sursă]
Nimfa, 1869 (Galeria de Artă din Liov)

După ce a absolvit universitatea cu o diplomă de Candidat în Științe, și-a abandonat cariera științifică și s-a mutat la Sankt Petersburg pentru a studia pictura la Academia Imperială de Arte din 1864 până în 1870. La absolvire, a primit o medalie de aur. Între 1870–1871 a studiat cu profesorul Karl von Piloty⁠(d) la München, cu o bursă de la Academie. În 1872 s-a mutat la Roma și mai târziu și-a construit un studio pe Via Gaeta, în timp ce verile și le-a petrecut la moșia sa din Strzałków⁠(d), lângă Częstochowa.

În 1873 a primit titlul de Academician al Academiei Imperiale de Arte pentru pictura sa Hristos și un păcătos, bazată pe poezia Păcătosul scrisă de Aleksei K. Tolstoi. În 1878 a primit Ordinul Național Francez al Legiunii de Onoare și o medalie de aur la Expoziția Mondială de la Paris⁠(d) pentru pictura sa Vas cu flori. În 1876–1879, Siemiradzki a lucrat la frescele Catedralei „Hristos Mântuitorul” din Moscova. În 1879, el a oferit una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, enorma Pochodnie Nerona (Torțele lui Nero), pictată în jurul anului 1876, noului înființat Muzeu Național al Poloniei din Cracovia. Această operă de artă este expusă la Sala Siemiradzki a Muzeului Sukiennice din orașul vechi din Cracovia, cea mai populară ramură a muzeului. În jurul anului 1893, Siemiradzki a lucrat la două tablouri mari pentru Muzeul de Istorie de Stat (Moscova) și în 1894 a creat cortina monumentală a Teatrului Juliusz Słowacki din Cracovia.

A decedat la Strzałków⁠(d) în 1902 și a fost îngropat inițial la Varșovia, dar ulterior rămășițele sale au fost mutate în Panteonul Național al bisericii Skałka⁠(d) din Cracovia.

Galeria de artă modernă de la Universitatea Națională din Harkov, unde a studiat, poartă numele Siemiradzki.[13] La 29 ianuarie 2025, cu ocazia împlinirii a 220 de ani ai acestei universități, la intrarea în galeria din Casa Cooperării⁠(uk)[traduceți] a fost dezvelit un monument al lui Henryk Siemiradsky. Monumentul a fost creat în 2021, dar instalarea și dezvelirea sa au fost amânate din cauza restricțiilor din timpul pandemiei de COVID-19 și a invaziei Rusiei în Ucraina.[14]

În Liov, în 1910, o stradă care leagă străzile moderne Gipsova și Konovaleț a fost numită după Henryk Siemiradsky.[15]

Picturi monumentale

[modificare | modificare sursă]

Pânzele la scară largă ale lui Siemiradzki, inclusiv pânza Dansul sabiei influențată de Académie des Beaux-Arts⁠(d) (Franța), sunt expuse în muzeele naționale din Polonia, Rusia și Ucraina; în special, la Muzeul Sukiennice, Muzeul Național din Poznań, Galeria Națională de Artă din Liov, Galeria Tretiakov și altele.

Alte tablouri

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Henryk Siemiradzki, Discogs, accesat în  
  3. ^ Heinrich Siemiradzki, Academia de Arte din Berlin 
  4. ^ Henryk Hektor Siemiradzki, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  5. ^ Henryk Siemiradzki, Siemiradzki, Henryk[*][[Siemiradzki, Henryk (encyclopedia article)|​]] 
  6. ^ Henryk Siemiradzki, European Theatre Architecture, accesat în  
  7. ^ a b c RKDartists, accesat în  
  8. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ „Obrazy Henryka Siemiradzkiego w Muzeum Śląskim” (în poloneză). Muzeum Śląskie. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Ewa Micke-Broniarek (decembrie 2004). „Henryk Siemiradzki”. Adam Mickiewicz Institute (în engleză). Culture.pl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Mgr.⁠(d) Paweł Dudek, Henryk Siemiradzki, including Bibliography. Jan Długosz University⁠(d), 2011 Histmag.org
  13. ^ „Художня галерея імені Генріха Семирадського”. karazin.ua (în ucraineană). Accesat în . 
  14. ^ Зелінська, Анна (). „Геніальний художник та неперевершений митець: у Харкові відкрили пам'ятник Генріху Семирадському”. "Інфосіті" - інформаційно-аналітичний портал (în ucraineană). Accesat în . 
  15. ^ Lwowa, Gypsowy Zi (). „Вулиця, на якій ніхто не живе • Фотографії старого Львова”. Фотографії старого Львова (în ucraineană). Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]