Henry Maitland Wilson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henry Maitland Wilson
Hmwilson1944.jpg
Henry Maitland Wilson
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Chilton[*], Regatul Unit Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Ramura Armata Britanică
Gradul feldmareșal[*]
Bătălii / Războaie Primul Război Mondial, Al Doilea Război al Burilor, Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Imperiului Britanic în grad de Mare Cruce[*], Ordinul Bath în grad de Mare Cruce[*], commander of the Legion of Merit[*], Ordinul pentru Serviciu Distins[*], legionar al Legiunii de Merit[*]

Henry Maitland Wilson (n. ,[1][2] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. ,[1][2] Chilton[*], Regatul Unit), cunoscut de asemenea ca "Jumbo" Wilson, a fost un general britanic în cel de-al Doilea Război Mondial, activând în luptele din Orientul Mijlociu și din zona mediteraneană. Descris drept „competent, dar nu spectaculos”, el s-a bucurat de încrederea lui Winston Churchill.

Viața și serviciul militar[modificare | modificare sursă]

A fost cel mai mare dintre fiii lui Henry Fuller Maitland Wilson și ai soției sale, Harriet Kingscote.

Rolul jucat în evenimentele de la 23 August 1944 din România[modificare | modificare sursă]

La 21 august 1944, în cursul unei întâlniri secrete avute la Palatul Regal din București, grupul reprezentanților politici care pregăteau lovitura pentru ieșirea României din război, grup condus de M.S. Regele Mihai, a aprobat textul unei telegrame ce urma a fi trimisă șefului Înaltului Comandament Aliat de la Cairo, generalul britanic Maitland Wilson. Prin telegramă se cerea sprijinirea schimbării de regim prin bombardarea simultană a unităților germane din nordul Capitalei (la nord de Aeroportul Băneasa) și a centrelor feroviare aflate la granița cu Ungaria și Iugoslavia. Ioan Mocsony-Stârcea, care era funcționar la Ministerul Afacerilor Străine, s-a deplasat în aceeași seară la Snagov, la sediul ministerului, unde a petrecut noaptea criptând cele două telegrame ale complotiștilor pentru Ankara (pentru siguranță, transmiterea telegramelor către Aliați se făcea pe două căi, atât prin Ankara, cât și printr-un aparat de emisie-recepție deținut de Iuliu Maniu).


  1. ^ a b c d Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b c d Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017