Heinrich Gustav Magnus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gustav Magnus
Heinrich Gustav Magnus.jpg
Heinrich Gustav Magnus
Date personale
Născut2 mai 1802(1802-05-02)
Berlin, Germania
Decedat (67 de ani)
Berlin, Germania
Înmormântatcimitirul din Dorotheenstadt[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriEduard Magnus Modificați la Wikidata
NaționalitateGermania Germania
CetățenieFlag of Prussia (1892-1918).svg Prusia Modificați la Wikidata
Etnieevrei Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
chimist
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăGermania
DomeniuChimist, fizician
InstituțieUniversitatea Berlin
Alma MaterSorbona
Stockholm University[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Franceză de Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratEilhard Mitscherlich
DoctoranziAugust Kundt
Emil Warburg
Cunoscut pentruEfectul Magnus
Sarea verde Magnus
SocietățiSocietatea Regală din Londra
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Franceză de Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin  Modificați la Wikidata

Heinrich Gustav Magnus (n. 2 mai 1802 — d. 4 aprilie 1870) a fost un chimist și fizician german, cel mai bine cunoscut pentru explicarea efectului omonim. A fost fratele mai mic al pictorului și portretistului Eduard Magnus (1799 - 1872).

Născut la Berlin în familia unui comerciant bogat, Heirich a fost unul dintre cei cinci fii ai acestuia. După studii efectuate la Universitatea Berlin, a continuat să lucreze la Universitatea Stockholm cu renumitul chimist suedez Berzelius, pentru ca ulterior, fiind la Paris, să fie discipolul chimiștilor francezi Gay-Lussac și Thénard. În 1831, Magnus s-a reîntors la Berlin ca lector de tehnologie și fizică la aceeași Universitate Humboldt unde studiase anterior. Ulterior, în 1834, a devenit profesor asistent pentru aceleași subiecte, obținând în 1845 poziția de profesor plin.

În calitate de educator, Magnus a avut imediat un succes considerabil. Stilul său lucid, organizat, limpede și accesibil, precum și demonstrațiile sale experimentale clare au atras largi grupuri de dascăli și studenți entuziaști. Aceștia au participat nu numai la cursurile, seminariile și laboratoarele sale, dar și la cursurile de științe aplicate, pe care Heinrich Gustav Magnus le ținea în fabricile și laboratoarele orașului. De mare succes s-au bucurat și colocviile săptămânale ținute la casa sa, unde un grup restrâns de studenți dotați adresau atenției pedagogului cele mai curajoase și importante întrebări.

Între 1827 și 1833, Magnus s-a ocupat mai ales de cercetare în domeniul chimiei, descoperind prima combinație a clorului cu platina și amoniul, combinație cunoscută sub numele de sarea verde Magnus a cărei formulă este [Pt(NH3)4][PtCl4]), respectiv o serie de clase de acizi și sărurile acestora, așa cum sunt acizii etionici, acizii sulfovinici și acidul periodic.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.