Hary Kuller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hary Kuller
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Moinești, Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedatoctombrie 2020 (91 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesociolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Hary Kuller (nume la naștere Haim Culer sau Kuler); (n. , Moinești, Bacău, România – d. octombrie 2020, București, România)[1] a fost un etno-sociolog român de etnie evreiască.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Lucăcești, Bacău, un sat la periferia Moineștiului (încorporat în orașul Moinești în 1968) unde a locuit cu familia până la 13 ani.[2]

În timpul regimului Antonescu, toți evreii din domeniul rural au fost evacuați și concentrați în capitale de județe, familia ajungând astfel la Bacău unde adolescentul a urmat liceul evreiesc. De la 14 ani a fost trimis cu alți tineri și bărbați evrei la muncă obligatorie la un aeroport din apropierea Bacăului.[2]

După război a continuat liceul și devenit membru în câteva organizații de tineret sioniste.[2]

Viată profesională[modificare | modificare sursă]

A urmat doi ani la Facultatea din Iași (drept și filozofie), apoi a fost transferat la Cluj unde a fost dat afară în anul 3 din cauza activității sioniste anterioare. În urma memoriilor pe care le-a scris a fost admis la Facultatea de filosofie din București. Subiectul tezei sale de licență (1952) a fost despre sociologia românească și școala lui Dimitrie Gusti.[2]

Nu a devenit membru al partidului comunist. După absolvire a fost mutat in mai multe locuri de muncă din motive poltice/ideologice: Institutul de Filosofie al Academiei Române, Biblioteca Academiei Române, bibliotecar la Institutul de Cercetări Economice si la Institutul Energetic, apoi a ajuns la Institutul de Filosofie și in cele din urmă la Institutul de Etnologie unde a lucrat până la pensionare.[2]

Și-a susținut doctoratul la Facultatea de Filosofie din București cu o teză (1970) despre Georges Gurvitch, un sociolog evreu-francez.[2]

După pensioare a devenit membru în Comitetul de redacție al Buletinului "Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România" și cercetător colaborator al acestuia. După 1989 a publicat numeroase articole în presa de specialitate, în presa largă, precum și cărți, a susținut prelegeri și simpozioane.[1][3][2][4]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit timp de 63 de ani cu istorica Lya Benjamin.[2][4]

Distincții[modificare | modificare sursă]

În 2009 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.[5]

Publicații:[modificare | modificare sursă]

  • "Sociologia cunoasterii", Editura Stiintifica, Bucuresti 1968
  • "Cunoasterea sociologica", Editura Academiei, Bucuresti 1976[1] - despre "importanța abordărilor integraliste și a deparazitării ideologice a instrumentelor de cercetare socială", carte "vehement criticată în presa vremii pentru lipsa ei de orientare ideologico-partinică".[2]
  • James George Frazer, "Folclorul în Vechiul Testament", Editura Scripta, Bucuresti, 1995. Traducător: Hary Kuller[6] - o adaptare și studiu comparativ[2]
  • "Contributia evreilor din Romania la civilizatie si cultura", aparuta sub egida UNESCO, Editura Hasefer, 1996 - co-coordonator cu Acad. Nicolae Cajal. Reeditat in 2004
  • "Mituri, rituri si obiecte rituale iudaice", Editura Fundatiilor Culturale, Bucuresti, 1997
  • "Presa evreiasca bucuresteana", Editura Hasefer, Bucuresti, 1997 (reeditat in 2004 la editura Tritonic)
  • "Opt studii despre istoria evreilor din Romania", Editura Hasefer, 1997
  • "O istorie a evreilor din România în date" - panorama evenimentelor devenirii evreo-române de la începuturi și până în 1944[2], 2 vol., Editura Hasefer, 2000
  • "Evreii din România anilor 1944-1949: evenimente, documente, comentarii", Editura Hasefer, 2002
  • "Evrei din România. Breviar biobibliografic", Editura Hasefer, 2008.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania „Wilhelm Filderman" își exprimă regretul pentru trecerea în neființa a domnului Hary Kuller”. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h i j k Lya Benjamin (). „In Memoriam Hary Kuller, în pragul aniversării nașterii sale”. Accesat în . 
  3. ^ „In memoriam Hary Kuller (1929-2020), memorialsighet.ro”. Accesat în . 
  4. ^ a b Veronica Rozenberg (). „In Memoriam Hary Kuller. Acasă la Lya şi Hary sau istoria unei prietenii”. Accesat în . 
  5. ^ „Basescu i-a decorat pe membrii Comisiei "Elie Wiesel". ziare.com. . Accesat în . 
  6. ^ James George Frazer - Folclorul in vechiul testament, TargulCartii.ro 

Legături externe:[modificare | modificare sursă]