Hariclea Darclée

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hariclea Darclée
Hariclea Darclee.jpg
Hariclea Darclée
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Brăila, Principatele Unite Modificați la Wikidata
Decedată (78 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CopiiIon Hartulari-Darclée Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață
cântăreață de operă Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
Tipul de vocesoprană  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Hariclea Darclée (pe adevăratul nume la naștere Hariclea Haricli; n. ,[1][2][3] Brăila, Principatele Unite – d. ,[1][2][3] București, România), a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană, fiind prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera Tosca de Giacomo Puccini, premiera operei având loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma.

Hariclea Darclee în rolul Elisabeth Tannhäuser la Teatro alla Scala din Milano

Biografie[modificare | modificare sursă]

Hariclea, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleii, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat,[4]:p. 243 păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, de fapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este dusă de familie la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena.[5] Așa cum scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulari, devenind Hariclea Hartulari. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto cu Edmond Duvernois, profesor al Conservatorului la catedra lui Victor Masse. „Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit” scria Darclée familiei.[6]

Hariclea Darclee
Hariclea Darclee, fotografie cabinet, hartie albuminata, colectia Bibliotecii Academiei Romane, Cabinetul de Stampe.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Tot Gounod a fost acela care i-a găsit un pseudonim potrivit pentru teatru, Darclée, prin repetarea neîncetată a numelui ei, „Hariclée”, „d'Hariclée”[7]. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.

La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol I i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: „Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau „Admir artista, iubesc însă femeia”.[necesită citare]

Hariclea Darclee
Hariclea Darclée, carte poștală autografă, colecția Bibliotecii Acadmiei Române, Cabinetul de Stampe.

Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său, Ion Hartulari-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephănescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată, dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.

La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei;[8] a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.

La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleii Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.[9]

Hariclea Darclee
Hariclea Darclee carte de visite, autor Carol Popp de Szathmari, colectia Bibliotecii Academiei Romane, Cabinetul de Stampe.

Repertoriu[modificare | modificare sursă]

Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzo-soprană și contraltă.

A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și premiere locale de foarte mare improtanță; din cele 56 opere intepretate, 32 sunt de tradiție, 12 au fost interpretate în premieră absolută și 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45 %, adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opere originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria tearului liric universal pe care a influențat-o într-un mod determinant.

Urmează lista integrală a operelor și autorilor (în ordine alfabetică a compozitorilor), cu mențiunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa și la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță.[10]

Opere intrpretate de Hariclea Darclée
Titlul operei Compozitorul Rolul Premiera
La Muette de Portici Daniel Auber Luisa 1828, Paris
Carmen Georges Bizet Carmen 1875, „Opéra Comique” din Paris
Mefistofele Arrigo Boito Margherita 5 martie 1868, Teatro alla Scala din Milano
La Wally Alfredo Catalani Wally [11] 20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala din Milano
Enoch Arden Alexis Catargi Ammie Lee [11] 1904, Teatrul Național din București
Amy Robsard Isidore De Lara Amy Robsard [11] în aprilie 1897 la Opera din Montecarlo
Don Pasquale Gaetano Donizetti Norina 3 ianuarie 1843, la "Teatrul Italian" din Paris
Elixirul dragostei (L’elisir d’amore) Adina 2 mai 1832, la „Teatro Cannobiana”, Milano
Linda di Chamounix Linda
Lucrezia Borgia Lucrezia
Maria di Rohan Maria
Cristofor Columb (Cristoforo Colombo) Alberto Franchetti Isabella di Aragona,
Ikuamota [11]
6 octombrie 1892, la Genova
Ivan Susanin (Viața pentru țar) Mihail Glinka Vania premieră pentru Franța, la Opera-Nisa, 1890
Condor Carlos Gomes Odalea [11] 21 februarie 1891 la Teatro alla Scala din Milano
I Guarany Cecilia
Faust Charles Gounod Marguérite
Romeo și Julieta Julieta
La Juive Jacques Halévy Rachèle
Paiațe (I Pagliacci) Ruggero Leoncavallo Nedda premieră pentru România, la București în 1903
Zaza Zaza
Hero e Lenadro Luigi Mancinelli Hero [11] 1897, în Madrid
Cavalleria rusticana Pietro Mascagni Santuzza premieră pentru România, la București în 1891
L’amico Fritz Suzel 1891 premieră la Teatro Della Pergola din Florența, iar la București în 1910
Iris Iris [11] 22 ianuarie 1898 premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 și în premieră la București în 1908
I Rantzau Luisa [11] 10 noiembrie 1892, premieră absolută la Teatro della Pergola, Florența;
26 noiembrie 1892, premieră la Teatro dell’Opera, Roma
Cidul (Le Cide) Jules Massenet Chimène 26 decembrie 1890, debutul în Italia și premieră pentru Teatro alla Scala, Milano
Manon Manon
Thaïs Thaïs
Africana (L’Africaine) Giacomo Meyerbeer Selika
Hughenoții (Les Huguénots) Regina Valentine 1897, premieră pentru România, la București
Don Giovanni Wolfgang Amadeus Mozart Zerlina
Saffo Giovanni Pacini Saffo 28 octombrie 1911, Teatro dell’Opera, Roma
Eidelberga mia Ubaldo Pacchierotti Catina [11] 1909, premieră absolută la Teatro Colon, Buenos Aires
Aurora Ettore Panizza Aurora [11] 1909, premieră absolută la Teatro Colon, Buenos Aires
Manon Lescaut Giacomo Puccini Manon Lescaut 1 februarie 1893, premieră la Teatro Regio, Torino
Boema Mimì 1896, premieră pentru America la Teatro Colon, Buenos Aires;
15 ianuarie 1903, premieră pentru România la București;
Tosca Floria Tosca [11] aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicațiilor sale muzicale;
14 ianuarie 1900, premieră absolută la Teatro dell’Opera Constanzi, Roma;
20 februarie 1900, premiera la Teatro Regio, Torino;
17 martie 1900, Teatro alla Scala, Milano;
19 ianuarie 1901, la Lisabona;
18 ianuarie 1902, București;
28 martie 1903, Montecarlo;
Crispino e la Comare (Cizmarul și zâna) Luigi & Federico Ricci La Comare (zâna)
Wilhelm Tell (Guglielmo Tell) Gioacchino Rossini Matilde d’Absburgo
Stabat Mater (oratoriu) soprană 1892, comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui Rossini
Demonul Anton Rubinstein Tamara
Proserpina Camille Saint-Saëns Proserpina
Cavalerul rozelor (Der Rosenkavalier) Richard Strauss Marschalin 14 noiembrie 1911, premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera, Roma
Hamlet Ambroise Thomas Ofélia
Mignon Mignon
Il Voto Pietro Vallini Maria [11] 27 noiembrie 1894, premieră absolută la Teatro dell’Opera, Roma
Aida Giuseppe Verdi Aida
Balul mascat (Un ballo in maschera) Amelia
Otello Desdemona
Rigoletto Gilda
Simon Boccanegra Amelia-Maria 17 mai 1892, premieră la Teatro dell’Opera, Roma
Traviata (La Traviata) Violetta Valery
Trubadurul (Il Trovatore) Leonora
Maeștrii cântăreți din Nürnberg
(Die Meistersänger)
Richard Wagner Eva
Lohengrin Elsa
Tannhäuser Elisabeta 29 decembrie 1891, premieră la Teatro alla Scala, Milano;
1897, la Teatro Colon, Buenos Aires

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Hariclea Darclée”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Hariclea Darclee, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b c d Hariclea Darclée, Autoritatea BnF 
  4. ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
  5. ^ George Sbârcea și Ion Hartulari Darclée, Darclée, ediția a III-a, București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1972, p. 18, 24
  6. ^ * Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. București 1962: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.,. p. 71. 
  7. ^ Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 81. 
  8. ^ Românca Hariclea Darclée, prima Tosca din istorie, preferata compozitorilor Verdi și Puccini, a murit în cruntă sărăcie, 6 februarie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 15 februarie 2016
  9. ^ http://www.darclee-voice-contest.com/rom/istoric.htm
  10. ^ Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 246 pp. 
  11. ^ a b c d e f g h i j k l operă compusă pentru vocea sa și interpretată de Darclée în premieră absolută

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. București 1962: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.,. p. 264. 
  • Negrea, Nicolae. CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ. București 1958: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 442. ;
  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hariclea Darclée