Harald Tammer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harald Tammer
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Revel, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Unzhlag⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Estonia Modificați la Wikidata
Ocupațiehalterofil[*]
jurnalist
atlet[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba estonă Modificați la Wikidata
Sporthaltere  Modificați la Wikidata
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1928
Jocurile Olimpice de vară din 1924
Jocurile Olimpice de vară din 1920  Modificați la Wikidata

Harald Tammer (n. , Revel, Imperiul Rus – d. , Unzhlag⁠(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un jurnalist, atlet și halterofil eston. Ca halterofil a câștigat un titlu mondial la categoria grea în 1922 și o medalie de bronz la Jocurile Olimpice din 1924. Ca atlet a participat în proba de aruncarea greutății la Jocurile Olimpice din 1920 și 1924,[2] clasându-se pe locul șase, respectiv doisprezece.[3] El a fost portdrapelul Estoniei în 1920,[4] și reprezentant al echipei olimpice a Estoniei la edițiile din 1928 și 1936.[5]

Cariera[modificare | modificare sursă]

În 1915 Tammer a absolvit Școala de Comerț de la Tallinn și s-a înscris în Asociația Sportivă Kalev. În următorul an, Tammer s-a clasat pe podium în campionatele Rusiei la aruncarea greutății, aruncarea discului și aruncarea ciocanului. Curând după aceea s-a oferit ca voluntar să lupte în Primul Război Mondial și Războiul de Independență a Estoniei și a făcut parte din brigada Kalevi Malev din cadrul Forțelor de Apărare Estoniene din Tallinn. După demobilizare, între 1921 și 1928 a editat ziarul eston de sport Eesti Spordileht. Între 1923-1933 a fost jurnalist al cotidianului Eesti Päevaleht, ulterior ocupând poziția de redactor-șef între anii 1933-1940. Între anii 1928 și 1940 el a fost membru al consiliului Uniunii Jurnaliștilor Estoni, iar între 1934 și 1935 a condus Uniunea Jurnaliștilor Baltici. Tammer a studiat dreptul și diplomația la École Libre des Sciences Politiques din Paris între 1931 și 1933. A fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al Comitetul Național Olimpic al Estoniei între anii 1933 și 1940, și a făcut parte din Parlamentul Estonian între 1937 și 1940. În 1940, a lucrat pentru scurt timp ca editor al revistei Revue Baltique. În 1941 a fost acuzat de spionaj pentru Forțele de Apărare ale Estoniei și deportat în Rusia. A murit în 1942 într-un lagăr de lângă gara Suhobezvodnoe din raionul Semionovski, regiunea Nijni Novgorod.[5][6]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 21 februarie 1940: Ordinul Crucea Rosie a Estoniei II clasa a II-a (et: Eesti Punase Risti Teenetemärk II klass)
  • 18 iunie 1936: Ordinul Crucea Rosie a Estoniei II clasa I (et:Eesti Punase Risti mälestusmärk II järgu am aste)
  • 1924: Ordinul Lāčplēsis nr.3/1816[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Harald Tammer, Eesti spordi biograafiline leksikon, accesat în  
  2. ^ Harald Tammer. chidlovski.net
  3. ^ Harald Tammer. trackfield.brinkster.net
  4. ^ Estonia Arhivat în , la Wayback Machine.. sports-reference.com
  5. ^ a b Harald Tammer Arhivat în , la Wayback Machine.. sports-reference.com
  6. ^ Tammer, Harald. Eesti spordi biograafiline leksikon
  7. ^ lv Lāčplēša kaŗa ordeņa kavalieŗi: biogrāfija Tammer, Harald. Lāčplēša kaŗa ordeņa kavalieŗi

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Harald Tammer la Wikimedia Commons