Hans von Salmuth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hans von Salmuth
Hans von Salmuth.jpg
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Metz, Alsacia-Lorena, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Heidelberg, RFG Modificați la Wikidata
ÎnmormântatWiesbaden Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradul Generaloberst[*][[Generaloberst (general officer rank in the German Reichswehr and Wehrmacht and the Austro-Hungarian army)|​]]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea Meritul Militar, clasa a III-a[*]
Crucea de Cavaler al Crucii de Fier  Modificați la Wikidata

Hans von Salmuth (n. ,[1][2] Metz, Alsacia-Lorena, Imperiul German – d. ,[1][2][3] Heidelberg, RFG) a fost un general german, condamnat pentru crime de război săvârșite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A comandat mai multe armate pe Frontul de Est și Armata a 15-a în Franța în timpul Debarcării din Normandia. După război, el a fost judecat în procesul înalților comandanți militari naziști din cadrul proceselor ulterioare de la Nürnberg. A fost găsit vinovat pentru săvârșirea de crime de război și crime împotriva umanității și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1953.

Începutul carierei militare[modificare | modificare sursă]

Hans von Salmuth s-a înrolat în Armata Germană în 1907 și a luptat în Primul Război Mondial. A servit în perioada interbelică în Reichswehr și apoi în Wehrmacht, îndeplinind funcția de șef al statului major al Corpului de Armată II din 1934 până în 1937. A fost numit apoi șef al statului major al Comandamentului Grupului I de Armate. În 1938 a fost transferat ca șef al statului major al Armatei a 2-a.

Activitatea sa în cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În 1939 a devenit șef al statului major al Grupului de Armate Nord, comandat de generalul Fedor von Bock, în timpul invadării Poloniei. Salmuth a continuat în funcția de șef al Statului Major al lui Bock, când acesta din urmă a primit comanda Grupului de Armate B pentru invazia Belgiei și Franței, în mai 1940. În iulie 1940 Salmuth a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier. La 1 august 1940 a fost înaintat la gradul de general-locotenent.

În 1941 Salmuth a fost trimis pe Frontul de Est în calitate de comandant al Corpului de Armată XXX. A participat la acțiunile militare din cadrul Operațiunii Barbarossa și a luat parte la Bătălia de la Sevastopol. La fel ca toate corpurile germane de pe Frontul de Est, corpul lui Salmuth a pus în aplicare Directiva pentru tratamentul comisarilor politici sovietici.[4] A fost decorat pe 19 septembrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia, devotamentul și bravura personală de care au dat dovadă în luptele contra bolșevicilor în colaborare cu trupele române”.[5] În 1942 Salmuth a fost numit comandant interimar al Armatei a 17-a (20 aprilie - 1 iunie 1942). Pentru o scurtă perioadă de timp, din 6 iunie 1942 până în 15 iulie 1942, a fost repartizat comandant al Armatei a 4-a, înlocuindu-l pe fostul comandant, Gotthard Heinrici, care plecase în concediu. La mijlocul lunii iulie 1942 a primit comanda Armatei a 2-a.

În ianuarie 1943 Salmuth a fost înaintat la gradul de Generaloberst (general-colonel), cel de-al doilea grad ca importanță din cadrul Wehrmacht-ului. La acea vreme, el era implicat în Operațiunea Voronej-Kastornoe, în care Armata a 2-a a fost distrusă aproape complet. La 3 februarie 1943 a primit comanda Armatei a 4-a, pe care a deținut-o până în iulie 1943. În august 1943 Salmuth a fost mutat pe Frontul de Vest în calitate de comandant al Armatei a 15-a, care se afla staționată la Pas-de-Calais (Franța). A fost eliberat de la comandă la sfârșitul lunii august 1944, după dezintegrarea liniei frontului german în urma debarcării aliaților în Normandia (Operațiunea Cobra), fără a mai primi o comandă.

Judecarea și condamnarea sa[modificare | modificare sursă]

Salmuth a fost judecat în Procesul înalților comandanți militari naziști din cadrul proceselor ulterioare de la Nürnberg. A fost găsit vinovat pentru crime de război și de crime împotriva umanității, inclusiv pentru uciderea și maltratarea prizonierilor de război sovietici și pentru uciderea, deportarea și luarea de ostatici a civililor din țările ocupate. Generalul Salmuth a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Sentința sa a fost revizuită în 1951, fiind redusă la 12 ani de închisoare și antedatată ca fiind pusă în aplicare din iunie 1945. Salmuth a fost eliberat în 1953.[6]

Hans von Salmuth a murit în 1962.

Funcții de comandă[modificare | modificare sursă]

  • Corpul de Armată XXX - 10 mai 1941 - 27 decembrie 1941
  • Armata a 17-a - 20 aprilie 1942 - 1 iunie 1942
  • Armata a 4-a - 6 iunie 1942 - 15 iulie 1942
  • Armata a 2-a - 15 iulie 1942 - 3 februarie 1943
  • Armata a 4-a - c. iunie 1943 - 31 iulie 1943
  • Armata a 15-a - 1 august 1943 - 25 august 1944

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Hans von Salmuth, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b c d von, Hans Eberhard Kurt Salmuth, TracesOfWar 
  3. ^ a b Hans von Salmuth, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ Stahel 2015, p. 28.
  5. ^ a b Decretul Regal nr. 2.628 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 228 din 26 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.716.
  6. ^ Hebert 2010, pp. 209, 218.
  7. ^ Scherzer 2007, p. 649.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Lideri militari
Predecesor:
Generaloberst Hermann Hoth
Comandant al Armatei a 17-a (17. Armee)
20 aprilie 1942 – 31 mai 1942
Succesor:
Generaloberst Richard Ruoff
Predecesor:
Generaloberst Gotthard Heinrici
Comandant al Armatei a 4-a (4. Armee)
6 iunie 1942 - 15 iulie 1942
Succesor:
Generaloberst Gotthard Heinrici
Predecesor:
General Maximilian Reichsfreiherr von Weichs
Comandant al Armatei a 2-a (2. Armee)
14 iulie 1942 - 3 februarie 1943
Succesor:
General Walter Weiss
Predecesor:
Generaloberst Gotthard Heinrici
Comandant al Armatei a 4-a (4. Armee)
iunie 1943 - 31 iulie 1943
Succesor:
Generaloberst Gotthard Heinrici
Predecesor:
General Heinrich von Vietinghoff gennant Scheel
Comandant al Armatei a 15-a (15. Armee)
8 august 1943 - 24 august 1944
Succesor:
General Gustav-Adolf von Zangen