Halet Çambel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Halet Çambel
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedată (97 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Istanbul, Turcia[2] Modificați la Wikidata
PărințiHasan Cemil Çambel[*][[Hasan Cemil Çambel (Turkish politician and historian)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuNail Çakırhan[*][[Nail Çakırhan (Turkish poet, journalist and architect)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Turcia Modificați la Wikidata
Ocupațieantropologă
arheologă
scrimeră[*]
profesoară universitară[*]
Hittitologist[*][[Hittitologist (person who specialises in the study of the Ancient Hittites)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba turcă[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materRobert Lisesi[*][[Robert Lisesi (private high school in Istanbul, Turkey)|​]]
Universitatea din Paris
Universitatea din Istanbul  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Saarland
Universitatea din Istanbul  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Prințul Claus

Halet Çambel (n. , Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Istanbul, Turcia) a fost o arheologă și scrimeră olimpică turcă. Ea a fost prima femeie musulmană care a concurat la Jocurile Olimpice.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Çambel s-a născut la Berlin (capitala Imperiului German) la 27 august 1916, ca fiică a atașatului militar turc Hasan Cemil Bey (Çambel), un apropiat al lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii Turcia, și a lui Remziye Hanım, fiica lui Ibrahim Hakki Pașa, un fost mare vizir (prim-ministru al sultanului otoman) și în acea vreme ambasador otoman în Imperiul German.[5]

A urmat studii secundare la Liceul American de Fete Arnavutköy (astăzi Colegiul Robert). În perioada studiilor liceale, Halet Çambel a fost inspirată de profesorul ei de istoria artei, care a organizat excursii la diferite situri istorice din Istanbul. În acei ani ea a început să practice scrima. În perioada 1933-1939 a urmat studii de arheologie la Universitatea Sorbona din Paris (Franța). După ce s-a întors în Turcia, Çambel a devenit asistent științific la Universitatea din Istanbul în 1940. A obținut titlul de doctor în istorie în 1944, iar din 1947 a ocupat funcția de lector la Universitatea din Istanbul.[6] A fost apoi timp de doi ani profesor invitat la Universitatea din Saarbrücken (Germania).[5] În 1960 a fost numită profesor titular și a fondat Institutul de Preistorie. S-a pensionat în 1984, devenind profesoară emerită.[7]

La întoarcerea la Istanbul după Jocurile Olimpice de vară din 1936, unde a reprezentat Turcia, ea a început o relație cu Nail Çakırhan, un poet și jurnalist comunist, care a devenit un arhitect celebru.[5] Au fost căsătoriți timp de șaptezeci de ani până la moartea lui Nail Çakırhan, în octombrie 2008.

Çambel a murit la Istanbul în 12 ianuarie 2014, la vârsta de 97 de ani.[8] După o ceremonie memorială organizată la Facultatea de Litere a Universității din Istanbul, rămășițele ei pământești au fost transportate în orașul Akyaka, Muğla, unde au fost îngropate lângă mormântul soțului ei.[5]

Sport[modificare | modificare sursă]

Ea a concurat în proba individuală feminină de floretă la Jocurile Olimpice de vară din 1936.[9] Çambel a fost prima femeie musulmană care a concurat la Jocurile Olimpice.[10] Deși a fost invitată de o „femeie germană cu funcție oficială” să se întâlnească cu Adolf Hitler, Çambel a refuzat din motive politice.[5][11]

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

După cel de-al Doilea Război Mondial, Çambel a început o serie de cercetări istorice împreună cu arheologul german Helmuth Theodor Bossert (1889-1961), care era profesor de arheologie la Universitatea din Istanbul. În 1947 Bossert și Çambel au efectuat lucrări de excavare în situl arheologic Karatepe, orașul zidit din secolul al XII-lea î.Hr. al regelui hitit Azatiwada, situat în Munții Taurus din sudul Turciei.[5] Ea a îndeplinit un rol cheie în descifrarea hieroglifelor hitite cu ajutorul alfabetului fenician, după descoperirea inscripției bilingve de la Karatepe.[6]

Çambel a fost, de asemenea, activă în promovarea conservării moștenirii culturale a Turciei. În anii 1950 ea s-a opus încercării guvernului de a muta artefactele de la Karatepe într-un muzeu. În cele din urmă, guvernul turc a renunțat la acest plan și a înființat în 1960 un muzeu în aer liber, Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaș, unde soțul ei, Nail Çakırhan, a proiectat câteva clădiri. Halet Çambel a depus eforturi pentru promovarea unui plan de construire a unui baraj pe râul Ceyhan, care ar fi putut inunda mai multe situri arheologice. Eforturile ei au fost încununate de succes, iar nivelul apei s-a redus suficient pentru a nu fi inundate siturile.[6]

În 2004 Halet Çambel a primit premiul Prințul Claus din Țările de Jos.[5] Juriul a menționat ca motiv al premierii sale „efectuarea săpăturilor arheologice de salvare a siturilor de patrimoniu aflate în pericol, introducerea restaurării și asigurarea conservării corespunzătoare a patrimoniului cultural de importanță semnificativă din Turcia”, înființarea unei catedre de arheologie preistorică la Universitatea din Istanbul și „cercetarea ei dedicată și rolul ei singular în extinderea posibilităților de interacțiune a oamenilor cu moștenirea lor culturală”.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Halet Çambel, accesat în  
  2. ^ „Halet Çambel”, Freebase Data Dumps[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ „Halet Çambel – obituary”. The Daily Telegraph. . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g „Halet Çambel vefat etti Hitler'in elini sıkmamıștı”. Cumhuriyet (în Turkish). . Accesat în . 
  6. ^ a b c „An archaeologist digs through her life”. Nature News. . Accesat în . 
  7. ^ „Karatepe-Aslantaș Azatawitaya ve Halet Çanbel” (în Turkish). Arkeoloji Dünyası. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Arkeolog Halet Çambel vefat etti”. CNN Türk. Accesat în . 
  9. ^ „Halet Çambel Olympic Results”. sports-reference.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Sattar, Marium (). „New fields to conquer for Muslim sportswomen”. The Daily Star. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Bozyap, Aylin (). „Pioneering Olympian Halet Cambel, who snubbed Hitler”. BBC Turkish. 
  12. ^ „The 2004 Prince Claus Awards – Report from the jury”. Prince Claus Awards, 2004. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Suseven, Bahar. „Halet Çambel”. Friends of Akyaka and Gökova. Accesat în .