Hândrești, Iași
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Hândrești | |
| — sat — | |
  Hândrești Hândrești (România) | |
| Coordonate: 47°6′20″N 27°1′37″E / 47.10556°N 27.02694°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Iași |
| Comună | Oțeleni |
| Altitudine | 256 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 814 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 707356 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Hândrești este un sat în comuna Oțeleni din județul Iași, Moldova, România.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Epoca Bronzului[modificare | modificare sursă]
În septembrie 2012 au fost făcute descoperiri arheologice pe teritoriul satului Hândrești de către Mihai Vasilencu.[1][2][3][4] După primele evaluări zona unde s-au găsit artefactele evidențiază existența unei foste așezări din neolitic pe al cărei perimetru sunt vizibile urmele locuințelor ce se întind pe circa 6 km. Cele mai remarcabile piese alături de instrumentele din piatră și bronz sunt două inscripții asemănătoare celor găsite la Tărtăria.
Perioada modernă[modificare | modificare sursă]
Așezarea s-a format în secolul al XIX-lea, fiind populată de emigranți din Bucovina de Nord, Transilvania și satele vecine, care se ocupau de exploatarea forestieră și pentru această activitate li s-a permis loc de a face case. Locurile de origine ale populației sunt dovedite documentar și de numele de familie precum Opăriuc, Crâșmăruc, Manghiuc, Vasilencu. Primele clădiri au fost construite din bârne de lemn, cu acoperiș din stuf și din paie. Aceste construcții s-au păstrat până în anul 1940, când în satul Hândrești mai existau patru case de acest fel. Cei proveniți din Bucovina, stabiliți în partea de nord–vest, erau vorbitori de limbă rusă până în anul 1900 și erau recunoscuți ca ruși de restul populației, iar emigranții din Transilvania, stabiliți în partea de est, au primit denumirea de moldoveni. După 1915 a început un proces de integrare, însă cu toate acestea horele din sat erau realizate separat, în locuri diferite. În cele din urmă, cele doua părți s-au contopit și au obiceiuri asemănătoare. Denumirile istorice ale populațiilor încă se mai păstrează.[necesită citare]
Ca justificare pentru numele satului, se spune că printre primele familii stabilite aici ar fi fost familia Hândrescu.[necesită citare]
Până în anul 1800, exista o construcție locuită de pădurari care supravegheau exploatarea forestieră, imobil care aparținea boierilor din familia Sturza care locuiau în palatul din satul Miclăușeni.[necesită citare]
Satul este înconjurat de păduri de foioase și de pășuni.[necesită citare]
În prezent, principalele ocupații ale locuitorilor sunt agricultura, zootehnia și confecționarea de mobilă.[necesită citare]
Hândrești e sat la est de Miclaușeni. Etimologic, Hândrescu înseamnă fiul lui Handra (Handrea, Andru) și probabil ca numele nu e străin de handrugan (Haidrugan) din 1591, format cu sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco (Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar (care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru (Handru). Dar un Andru, poate soțul celei pomenite, e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la 1600, Hândreștii era stăpânit de o serie de familii răzășești înrudite, dintre care neamul lui Bejan și Cazacul se trag probabil din nepoții cu același nume al lui Luca Direptate, deci au devenit patronime. Prima atestare scrisă a Handrestilor e din 1624. În 1635 e pomenit Ionasco de Handresti; în 1665 - Gligorie din Handresti; in 1707 - fiul acestuia, Chiriac Handrescu, iar în 1734, Pintilei Handrescu, fiul lui Chiriac. Fosta moșie răzășască Hândrești se mărginea la est cu Cristești, la nord cu Gănești, la sud-vest cu Daiceni și la sud-est cu Oțeleni.[necesită citare]
Există o scrisoare din 9 decembrie 1899 a domnitorului către postelnicul Dimitrie Sturza privind un conflict la Hândrești ținutul Romanului, unde apare: „c-ai fi gonit cosașii dintr-o poiană ce se numește Giudele, care din vechi s-ar fi stăpânit tot de către moșia Gănești.” Această poiană este cunoscută și astăzi ca fiind hotarul dintre Gănești și Hândrești. O altă informație care plasează existența localității Hândrești mai de timpuriu este cea referitoare la hotarul Rucsanilor (Buznea) „unde se împreuna cu hotarul Cristeștilor și în codru până unde se împreuna cu hotarul Hândreștilor [...] l-am dat acest hotar, la Ruscani, sub anul 7181 (1673)”. Astfel, după datele pe care le susține autorul această localitate deja exista și în anul 1673.[necesită citare]
Biserica[modificare | modificare sursă]
Biserica a fost construită în 1843 din cărămidă prin contribuția marelui logofăt Alexandru și a soției lui, Elena Sturza.[necesită citare]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Până în 1864 locuitorii satului erau clăcași. În 1864 au fost împroprietărite circa 130 de familii cu câte 2–4 fălcii de pământ. Acte doveditoare în acest sens se găseau la muzeul Unirii din Iași.[necesită citare]
Satul numără 1208 locuitori, toți de religie ortodoxă.[necesită citare]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Descoperiri arheologice de senzație în județul Iași”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Descoperire misterioasă la Iași
- ^ O descoperire arheologică din județul Iași ar putea tranșa disputa „au avut sau nu geții scriere proprie”
- ^ Valentin HUTANU: Descoperire arheologica senzationala la Iasi
.