Guy de Lusignan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Guy de Lusignan
Guido di Lusignano.jpg
Date personale
Născut1150 Modificați la Wikidata
Poitou⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Lefkosia, Cipru Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNicosia Modificați la Wikidata
Părinți Hugues VIII de Lusignan[*][[Hugues VIII de Lusignan (French noble)|​]]
Bourgogne de Rancon[*][[Bourgogne de Rancon (lady of Lusignan, Fontenay and Vouvant)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și surori Hugues le Brun[*][[Hugues le Brun (co-seigneur of Lusignan)|​]]
Amalricus I (rex Cypri)[*][[Amalricus I (rex Cypri) (late 12th and early 13th-century King of Jerusalem and King of Cyprus)|​]]
Geoffroy Ier de Lusignan[*][[Geoffroy Ier de Lusignan (lord of Vouvant and Mervent, Moncontour and Soubise. Count of Jaffa and Ascalon)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Sibylla[*][[Sibylla (Queen of Jerusalem (c.1160-1190) (r.1186-1190))|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (XII-XIII).svg Franța
Flag of Kingdom of Jerusalem.svg Regatul Ierusalimului
Royal banner of Janus of Cyprus.svg royaume de Chypre[*][[royaume de Chypre (Mediaeval kingdom)|​]] Modificați la Wikidata
EtnieFrancezi Modificați la Wikidata
Ocupațierege[*]
Cavaler Modificați la Wikidata

Guy de Lusignan (n. 1159 - d. 18 iulie 1194), conte de Jaffa și de Ascalon, a fost soțul prințesei Ierusalimului, Sibila. După moartea cauzată de o boală incurabilă a fratelui ei, Baudouin IV, rege al Ierusalimului, decedat în 1186, Sibila este aleasă regină a Ierusalimului. Guy de Lusignan ajunge să fie numit comandantul suprem al cavalerilor cruciați. În confruntarea cu armata de 200.000 de luptători a sultanului Saladin (Salah al-Din), conducătorul Egiptului și Siriei, Guy de Lusignan, împreună cu sângerosul și fanaticul senior de Kerak Renaud de Chatillon, sunt uciși, unicul apărător al Ierusalimului rămânând tînărul baron Balian de Ibelin. Datorită curajului și demnității de care a dat dovadă, sultanul Saladin îl lasă în viață pe el și pe regina Sibila. Conform legendei medievale, cei doi renunță la titluri și pleacă împreună în Italia, între regina Sibila și baronul Balian existând o nemărginită dragoste.

După 88 de ani, orașul Ierusalim a fost ocupat fără a avea loc masacre. La fel ca după victoria de la Hattin sau în diferite alte ocazii, și de această dată Saladin și-a respectat angajamentul cu loialitate, dovezile de umanitate și frumoasa ținută cavalerească umplându-i de admirație pe cronicarii latini [R.Grousset] Sultanul angajându-se să cedeze grecilor, nu cruciaților, locurile sfinte din Ierusalim (Sfântul Mormânt și alte sanctuare), ceea ce ar fi realizat ambiția bizantinilor - triumful bisericii și ritului grec asupra celor latine.