Guvernul neerlandez în exil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Guvernul neerlandez în exil
Nederlandse regering in ballingschap
Flag of the Netherlands.svg – Flag of the Netherlands.svg
DrapelStemă
DrapelStemă
Teritoriul de jure
Teritoriul de jure
CapitalăAmsterdam (de jure)
Limbălimba neerlandeză
Guvernare
Formă de guvernareRegat
Regina Țărilor de Jos 
Wilhelmina a Țărilor de Jos
Istorie
Epoca istoricăAl Doilea Război Mondial
Fondare1940
Eliberarea Țărilor de Jos de Germania Nazistă
În prezent parte din
Țările de Jos
Stratton House din Piccadilly, în apropiere de Green Park, unde s-a aflat sediul guvernului neerlandez în exil

Guvernul neerlandez în exil (în neerlandeză Nederlandse regering in ballingschap), cunoscut, de asemenea, sub numele de Cabinetul de la Londra (în neerlandeză Londens cabinet) a fost guvernul în exil al Țărilor de Jos, condus de regina Wilhelmina, care a fost evacuat la Londra după invazia germană a țării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe 10 mai 1940.[1]

Context politic și plecarea în exil[modificare | modificare sursă]

Înaintea anului 1940, Țările de Jos erau un stat neutru, care avea în general relații bune cu Germania. În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a invadat Țările de Jos, care s-a predat câteva zile mai târziu deoarece armata neerlandeză se afla în imposibilitatea de a rezista atacului în stil blitzkrieg al Germaniei. În mai 1940, la doar câteva zile după atac, regina Wilhelmina a părăsit țara și s-a refugiat la Londra.[2] Guvernul neerlandez condus de primul ministru De Geer o va urma o zi mai târziu, după invazia germană. Guvernul și-a stabilit sediul în Stratton House din Piccadilly, Londra, peste drum de Green Park.[3] Inițial, speranța lor era că Franța se va regrupa și va elibera Țările de Jos. Deși a existat o încercare în această direcție, ea a eșuat curând deoarece forțele Aliate au fost înconjurate și forțate să evacueze la Dunkerque. Forțele armate neerlandeze din Țările de Jos, cu excepția celor din Zeeland, s-au predat pe 15 mai 1940. În Marea Britanie, regina Wilhelmina a preluat conducerea guvernului neerlandez în exil.

Guvernul în exil s-a confruntat în curând cu o dilemă. După ce Franța a fost învinsă, guvernul regimului de la Vichy care a venit la putere a colaborat cu Hitler. Acest lucru a dus la un conflict între De Geer și regină. De Geer a vrut să se întoarcă în Țările de Jos și să colaboreze cu ocupanții. Guvernul în exil controla încă Indiile de Est Olandeze, cu toate resursele sale: teritoriul de peste mări era al treilea cel mai mare producător de petrol al timpului (după SUA și URSS). Wilhelmina a înțeles că dacă Țările de Jos ar colabora cu Germania, Indiile de Est Olandeze se vor preda Japoniei, așa cum s-a predat Indochina Franceză din ordinul guvernului de la Vichy.

Exilul la Londra[modificare | modificare sursă]

Pieter Sjoerds Gerbrandy, prim-ministru al guvernului în exil, fotografie din 1941

Pentru că speranța pentru eliberarea Țărilor de Jos era acum intrarea SUA sau URSS în război, regina l-a demis pe primul ministru De Geer și l-a înlocuit cu Pieter Sjoerds Gerbrandy, care a lucrat cu Churchill și cu Roosevelt pentru a pregăti intrarea SUA în război. Aruba și Curaçao, care dețineau mai multe rafinării de petrol, au fost importanți furnizori de produse petroliere către Aliați. Aruba a devenit protectorat britanic între 1940 și 1942 și protectorat american din 1942 până în 1945. Pe 23 noiembrie 1941, în cadrul unui acord cu guvernul neerlandez în exil, Statele Unite ale Americii au ocupat Guyana Olandeză pentru a proteja minele de bauxită.[4] Un boicot petrolier a fost impus Japoniei, care a contribuit la declanșarea atacului de la Pearl Harbor.

În septembrie 1944, guvernele în exil ale Belgiei, Țărilor de Jos și Luxemburgului au început să elaboreze un acord cu privire la crearea Uniunii Vamale Benelux.[5] Acordul a fost semnat la Convenția Vamală de la Londra din 5 septembrie 1944.

Această acțiune neobișnuită a reginei a fost ulterior ratificată de Parlamentul Țărilor de Jos în 1946. Churchill a numit-o atunci pe regină „singurul bărbat din guvernul neerlandez”.[6]

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Wilhelmina și guvernul său au revenit din exil pentru a restabili un regim mai democratic decât fusese anterior.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Wilhelmina of the Netherlands - New World Encyclopedia”. www.newworldencyclopedia.org (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ „The German invasion of Holland - History Learning Site”. History Learning Site (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Plaque: Netherlands Government in exile”. London Remembers. Accesat în . 
  4. ^ World War II Timeline
  5. ^ Walsh, Jeremy. „Benelux Economic Union – A New Role for the 21st Century” (PDF). Lehigh University. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  6. ^ „War Over Holland - The Royal Family”. Accesat în . 
  7. ^ „Netherlands - History | history - geography”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în .