Sari la conținut

Gubernia Vilna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gubernia Vilna
—  gubernie[*]  —

Stemă
Stemă
Coordonate: 54°41′00″N 25°17′00″E ({{PAGENAME}}) / 54.683333333333°N 25.283333333333°E

Țară Imperiul Rus
Atestare Modificați la Wikidata
Dispariție Modificați la Wikidata

ReședințăVilnius

Populație (1897)
 - Total1.591.207 locuitori

Prezență online

Poziția regiunii gubernia Vilna
Poziția regiunii gubernia Vilna
Poziția regiunii gubernia Vilna
Gubernia Vilna (cu verde deschis), 1843–1915, suprapusă pe conturul Lituaniei moderne
Gubernia Vilna (verde deschis), 1795–97, din nou pe conturul Lituaniei moderne
Gubernia Vilna în 1897
Stema guberniei Vilna folosită din 1845

Gubernia Vilna (în rusă Виленская губерния, transliterat: Vilenskaia guberniia, în lituaniană Vilniaus gubernija) a fost o gubernie a Imperiului Rus, inclusă în kraiul de Nord-Vest. În 1897, gubernia acoperea o suprafață de 41.907,9 km² și avea o populație de 1.591.207 locuitori. Gubernia se învecina cu gubernia Minsk⁠(d) la sud, gubernia Grodno la sud-vest, gubernia Suwałki la vest, guberniile Kovno și Curlanda la nord, și gubernia Vitebsk la est. Capitala era situată în Vilna (Vilnius). Orașul a servit și drept capitală a guberniei generale Vilna, care a existat până în 1912. Zona corespundea aproximativ cu regiunea Vilnius, care mai târziu avea să fie ocupată de Imperiul German, de bolșevici și apoi anexată de Polonia.

Primele gubernii, gubernia Vilnius (formată din unsprezece uezduri) și gubernia Slonim, au fost înființate după a treia divizare a Uniunii Polono-Lituaniene. Doar un an mai târziu, la , din ordinul țarului Pavel I, acestea au fost comasate într-o singură gubernie, numită Gubernia Lituania, cu capitala la Vilnius.[1] Din ordinul țarului Alexandru I, la , Gubernia Lituania a fost împărțită în Gubernia Lituania-Vilnius și Gubernia Lituania-Grodno. După 39 de ani, Nicolae I a renunțat la cuvântul „Lituania” din cele două nume.[2]

În 1843 a avut loc o altă reformă administrativă, în care s-a înființat Gubernia Kovno (Kaunas) din cele șapte uezduri vestice ale guberniei Vilna, inclusiv toată Samogiția⁠(d). Gubernia Vilna a primit trei districte suplimentare: Vileika și Dzisna din gubernia Minsk, și Lida din gubernia Grodno.[3] A fost împărțită în uezdurile Vilna, Trakai, Disna, Oșmeanî⁠(d), Lida, Vileika și Sventeanî. Acest aranjament a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial. O parte a guberniei Vilna a fost apoi inclusă în districtul Lituania din Ober-Ost, format de Imperiul German care a ocupat teritoriul.

În timpul Războiului Polono-Sovietic, zona a fost anexată de Polonia. Conferința Ambasadorilor și comunitatea internațională (cu excepția Lituaniei) au recunoscut suveranitatea Poloniei asupra regiunii Vilnius în 1923. În 1923 a fost creat voievodatul Wilno, care a existat până în 1939, când Uniunea Sovietică a ocupat Lituania și Polonia, și a returnat Lituaniei cea mai mare parte a teritoriului revendicat pe parcursul perioadei interbelice de aceasta din urmă.

Din estimările lui Stanisław Plater din 1825
Limbă Populație
lituaniană 780.000
idiș 180.000
poloneză 100.000
rusă 80.000
ruteană⁠(d) 50.000
tătară 10.000
Total 1.200.000

În 1834, gubernia Vilnius avea aproximativ 789.000 de locuitori; până în 1897, populația crescuse la aproximativ 1.591.000 de locuitori.[4] (37 pe km2).

Recensământul Imperiului Rus

[modificare | modificare sursă]

Conform recensământului Imperiului Rus din , gubernia Vilna avea o populație de 1.591.207 de locuitor, dintre care 790.880 bărbați și 800.327 femei. Majoritatea populației a indicat belarusa ca limbă maternă, urmată de un număr semnificativ de vorbitori de lituaniană și limbi ale comunității evreiești.[5]

Compoziția lingvistică a guvernoratului Vilna în 1897 [5]
Limbă vorbitori nativi Procent
rusă albă[a] 891.903 56.05
lituaniană 279.720 17.58
evreiască 202.374 12.72
poloneză 130.054 8.17
rusă mare[a] 78.623 4,94
germană 3.873 0,24
tătară 1.969 0,12
rusă mică[a] 919 0,06
letonă 471 0,03
țigănească 182 0,01
Altele 1.119 0,07
Total 1.591.207 100.00
Compoziția confesională a guberniei Vilna în 1897[8]
Faith Male Female Both
Număr Procentaj
Romano-catolici 460.627 475.222 935.849 58,81
Ortodocși 214.225 201.070 415.295 26,10
Iudaici 98.193 106.493 204.686 12,86
Rascolnici 12.686 12.987 25.673 1.61
Luterani 2172 2291 4463 0,28
Musulmani 2572 1803 4375 0,27
Caraiți 251 325 576 0,04
Reformați 92 85 177 0.01
Armeano-catolici 22 25 47 0,00
Armeano-apostolici 9 3 12 0,00
Menoniți 2 0 2 0,00
Anglicani 0 2 2 0,00
Alte culte creștine 19 16 35 0,00
Alte culte necreștine 10 4 14 0,00
Total 790.880 800.327 1.591.207 100,00

Între 1944 și 1946, aproximativ 150.000 de oameni, majoritatea, dar nu toți, de origine poloneză, au părăsit zona plecând în Polonia (aproximativ 10% din acest grup ar fi fost lituanieni care sperau să scape de dominația sovietică). Între 1955 și 1959, alți 46.000 de vorbitori de poloneză au părăsit Lituania. Între timp, populația evreiască din zonă, la fel ca în restul Lituaniei, a fost practic exterminată de naziști în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Începând cu 2001, etnicii lituanieni au predominat din nou în orașul Vilnius (59%), dar teritoriul fostei gubernii în ansamblu a rămas aproximativ 62% poloneză, procentul rușilor (8,6) și belarușilor (4,4) s-a diminuat.

Uezdurile guberniei Vilna în 1897 erau șapte, după cum urmează:[5]

Uezd Capitală și cel mai mare oraș Stema capitalei Suprafață Populație

(recensământ 1897)
Transliterare Alfabet chirilic rus 1897[9]
Vileiski Вилейскій Vileika 3.560
6.363,13 km²
208,013
Vilenski Виленскій Vilna 154.132
6.185,14 km²
363,313
Disnenski Дисненскій Disna 6.756
5.779,3 km²
204,923
Lidski Лидскій Lida 9.323
5.606,2 km²
205,767
Oșmeanski Ошмянскій Oșmeanî 7.214
6.885,39 km²
233,559
Smorgonski Сморгонскій Smorgon ---
5.979,2 km²
241,565
Svențeanski Свѣнцянскій Svențeanî 6.025
5.228,03 km²
172,231
Trokski Трокскій Troki 3.240
5.862,27 km²
203,401

Compoziția etnică

[modificare | modificare sursă]

Autoritățile ruse făceau periodic recensăminte. Acestea însă raportau numere foarte diferite de la un recensământ la altul:

An Total Lituanieni Polonezi Belaruși Ruși Evrei Alții
1862 838,464 418,880 50% 154,386 18% 146,431 17% 14,950 2% 76,802 9% 27,035 3%
1865 891,715 210,273 24% 154,386 17% 418,289 47% 27,845 3% 76,802 9% 4,120 0%
1883 1,192,000 417,200 35% 281,312 24% 239,592 20% N/A 176,416 15% 77,480 7%
1897 1,561,713 274,414 18% 126,770 8% 880,940 56% 75,803 5% 197,929 13% 5,857 0%
1909 1,550,057 231,848 15% 188,931 12% 570,351 37% 408,817 26% 146,066 9% 4,094 0%
Name In office
Iakov Bulgarov 1797–1799
Ivan Friesell 1799–1801
Dmitri Lanskoi 1802–1804
Ivan Rickman 1804–1806
Prokopi Bogmevski 1806–1808
Nikolai Brusilov 1808–1810
Aleksandr Lavinski 1811–1816
Friedrich Drutski-Liubețki 1816–1823
Piotr Gorn 1823–1830
Dmitri Obreskov 1830–1832
Grigori Doppelmair 1832–1836
Dmitri Bantîș-Kamenski 1836–1838
Iuri Dolgorukov 1838–1840
Alexei Semionov 1840–1844
Nikolai Jerebțov 1844–1846
Mihail Beghicev 1846–1851
Arkadi Rosset 1851–1857
Mihail Pohvisnev 1857–1863
Ivan Galler 1863–1863
Stepan Paniutin 1863–1868
Ivan Șestakov 1868–1869
Iegor Steblin-Kamenski 1869–1882
Aleksandr Jemciujnikov 1882–1885
Nikolai Greveniț 1885–1895
Aleksandr Frese 1895–1896
Ivan Ceplevski 1896–1899
Nikolai Gruzinski 1899–1901
Viktor Wahl 1901–1902
Konstantin Palen 1902–1905
Serghei Tatișcev 1905–1906
Dmitri Liubimov 1906–1912
Piotr Veriovkin 1912–1916
Aleksandr Tolstoi 1916–1917

Note de completare

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Până la 1918, guvernul țarist clasifica rușii drept velikoruși (ruși mari), ucrainenii drept maloruși (ruși mici), și belarușii drept ruși albi. După crearea Republicii Populare Ucrainene în 1918, ucrainenii au început să fie identificați ca atare.[6] La fel Republica Democrată Belarusă a ajutat la încetățenirea noțiunii că belarușii nu sunt doar ruși „albi”.[7]

Note bibliografice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Kulakauskas, Antanas (). „Administracinės reformos”. Gimtoji istorija. Nuo 7 iki 12 klasės (în lituaniană). Vilnius: Elektroninės leidybos namai. ISBN 9986-9216-9-4. Accesat în . 
  2. ^ „Литовская губерния”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary⁠(d) (în rusă). . 
  3. ^ Simas Sužiedėlis, ed. (). „Administration”. Encyclopedia Lituanica⁠(d). I. Boston, Massachusetts: Juozas Kapočius. pp. 17–21. LCCN 74-114275. 
  4. ^ Vaitiekūnas, Stasys (). Lietuvos gyventojai: Per du tūkstantmečius (în lituaniană). Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. pp. 79, 92. ISBN 5-420-01585-4. 
  5. ^ a b c [The First General Census of the Russian Empire of 1897. Breakdown of population by mother tongue and districts in 50 Governorates of the European Russia] |trans-title= necesită |title= (ajutor). www.demoscope.ru (în rusă) http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/rus_lan_97_uezd.php?reg=87 La |url= lipsește titlul (ajutor). Accesat în . 
  6. ^ Hamm, Michael F. (). Kiev: A Portrait, 1800–1917. Princeton University Press. p. 83. ISBN 978-1-4008-5151-5. 
  7. ^ Fortson IV, Benjamin W. (). Indo-European Language and Culture: An Introduction. John Wiley & Sons. p. 429. ISBN 978-1-4443-5968-8. 
  8. ^ [Primul recensământ general al populației imperiului rus din 1897. Populația după regiuni și religii] |trans-title= necesită |title= (ajutor). www.demoscope.ru (în rusă) http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/rus_rel_97.php?reg=27 La |url= lipsește titlul (ajutor). Accesat în . 
  9. ^ „Демоскоп Weekly - Приложение. Справочник статистических показателей”. www.demoscope.ru. Accesat în .